Iubirea de semeni
Ori de câte ori
asista la o nedreptate
în sufletul lui se deschidea
o rană de iubire
Şi tot aşa
până a luat
chipul suferinţei
De atunci,
roua dimineţilor
se primeneşte
cu lacrimile sufletului său
asista la o nedreptate
în sufletul lui se deschidea
o rană de iubire
Şi tot aşa
până a luat
chipul suferinţei
De atunci,
roua dimineţilor
se primeneşte
cu lacrimile sufletului său
Dacã ne iubim aproapele, vom si lua pe umerii noºtri sarcina sa, dupã puterile noastre.
Statistici
- Vizualizări: 1557
- Export PDF: 1
- Comentarii: 2
Opțiuni
De același autor
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit
Domnule Liszt, începând cu pseudonim şi terminând cu poeziile, sunteţi ceea ce cred că are nevoie poezia creştină românească. E super bine că scrieţi şi descrierile, pentru cei care citesc şi nu înţeleg.
Draga Tania, cred ca tu nu stii ce inseamna poezie de spui acest lucru! Ele trebuiesc daruite de Sus nu din iscusinta mintii umane.