Mărturisesc Stăpânului Temut
și fraților, cu sufletul zdrobit
tot ce-ar fi trebuit, și n-am făcut
tot ce-am făcut și n-ar fi trebuit.
Mărturisesc că n-am fost veghetor
atunci când cel străin se strecura
cu glas viclean și chip înșelător
să poată mai din frunte dezbina.
Mărturisesc c-am fost atît de mult
spre vorbele frumoase aplecat
c-am stat să cred în tot ce-am stat s-ascult
de-aceea mulți vicleni m-au înșelat.
Mărturisesc că n-am fost credincios
în lucrul sfânt, cât ar fi trebuit,
de-aceea am adus prea mic folos
dobânzii Cauzei cărei am slujit.
Mărturisesc că n-am grijit s-ascult
întocmai de porunca lui Hristos
ori mai puțin făcut-am, ori mai mult
- și iată rodul trist și dureros.
Mărturisesc, mă leg și vă promit
de azi, de-aici din flăcări, până mor
să nu mai fac nimic din ce-i oprit
să nu mai las nimic din ce-s dator.