GÂNDURI
Când este sărbătoare, în straie românești
Pe toți bătrînii noștri pe stradă îi întâlnești,
Ei poartă cu mândrie în piept o moștenire,
Tradiție în sânge, folclor au în simțire.

Și eu mă simt româncă, vorbesc doar românește,
Eu sper în versul meu că asta se zărește,
Dar merg mult mai departe, mă îndrept spre rădăcină,
În autenticitate doar inima suspină.

Aici eu sunt româncă și nu-mi doresc altfel,
Ni se scurtează timpul, mai e puțin, nițel,
Spre patria cerească eu chiar doresc să plec,
În fața lui Hristos, mereu să mă aplec.
Emilia Dinescu