De ce-ați uitat porunca ce-aveați de la-nceput
să mergeți pân-la Țintă pe drumul cunoscut
să vă-nfruntați vrăjmașii sub orice nume-ascunși
de sfânta datorie care-o aveați, pătrunși?

De ce-ați stat cu vrăjmașul de vorbă s-ascultați
viclenele-i cuvinte prin care-ați fost legați?
- priviți, voi n-aveți astăzi nici sabie nici scut
iar moștenirea voastră la dânșii v-a căzut.

Priviți măcar în urmă la roade... la ruini,
la dezbinări, la certuri, la frații-ajunși străini
și veți vedea ce duhuri sunt cele ce-au venit
la voi cu chip de înger și glas neprihănit.

- Nu numai desfrânarea și necredința sunt
vrăjmașii noștri-n lupta cea sfântă pe pământ
credințele păgâne cu chip viclean-smerit
la fel ni-s de vrăjmașe, la fel ne-au nimicit.

Să ne trezim să rupem ucigătorul laț
prin care-am fost de șarpe mințiți și dezbinați
viteji să punem mâna pe sabia de foc
păcatul cel potrivnic să nu-l cruțăm deloc.

Păcatului să-ntoarcem măsura înapoi
nu ne-a cruțat el frații, să nu-l cruțăm nici noi
s-avem măcar atâta curaj să-l înfruntăm
cât are el, vrăjmașul, să fure ce-apărăm.