Minunată și frumoasă Dimineață de Florii,
tu ne-ai răsărit întâii mărțișori de bucurii!
- Când, atunci, treceai Isuse albul inimilor prag,
curăția și lumina Te întâmpinau cu drag.
Și în ochii care limpezi strălucesc, puteai să știi
cât de fericiți Isuse suntem toți văzând că vii.
- Astăzi plini de nerăbdare să Te urce pe-alt calvar,
parcă numai vânzătorii Te așteaptă să vii iar.
Ți se-aștern Isuse-n cale chiar și astăzi mărțișori
dar privirea Ta acuma nu e cea din alte ori.
Cât de bine vezi că astăzi, cei ce-Ți cântă nu Te știu,
că n-au ochii strălucire și că-n inimi e pustiu...
Că nu-i milă, nici căință,
nici dorința lor măcar,
că iubirea se-ntâlnește tot mai rece și mai rar.
Că-s în suflete păcate și-s în inimi răutăți,
de aceea bucuria nu-i acum ca alte dăți.
Că-n păcate se scufundă omenirea mai afund
stricăciunea și desfrâul
nici măcar nu-și mai ascund.
Și de-aceea, o Isuse, când la noi cobori Tu az’
parcă Fața Ta e tristă,
parcă-ai lacrimi în obraz!