Când L-au luat răstignitorii
și-n haina roșie-mbrăcat,
L-au dus la locul răstignirii
- privea senin și resemnat.

Știa că trebuie să moară
dar va-nvia a treia zi,
că iadul,
moartea
și păcatul
prin moarte le va birui!

- În urma Lui râdea călăul
și împingându-L le spunea:
- Acesta-I Împăratul vostru,
îngenuncheați 'naintea Sa!

Mă voi pleca și eu Isuse
în fața Ta, ai să mă vezi,
îmi pare bine că ești Rege
și astăzi Te încoronezi!

Ți-am pregătit cunună scumpă,
pe cap Ți-am așezat-o noi,
Ți-e gata Crucea și mormântul
și poți să-nvii din nou, apoi.

Te voi primi cu-atâta cinste
cum nu s-a mai văzut sub cer;
din orice lemn poți face-o cruce
și-un cui din fiecare fier!

Și nu ca azi, odată numai,
de mii de ori Te-am răstigni!
- Pân-o ținea pe lume fierul
și lemn de cruce va mai fi...

Dar când a stat apoi de strajă,
căzut-a la pământ zdrobit:
Cu ce Dumnezeiască slavă
a Înviat Cel Răstignit!

Și jos s-a aruncat în fața
Stăpânului Vieții noi,
strigând: Isuse, cred în Tine,
și viața-ntreagă-a plâns apoi!