O Doamne Dumnezeul meu
Te strig din grea durere
când zac zdrobit și mulți îmi dau
să beau oțet și fiere
privește Dumnezeul meu la ura lor cea tare
cum uneltesc, cum merg și vin
cu sete să omoare
ascultă cum rostesc minciuni cu limba otrăvită
cum întinează pe nedrept viața mea zdrobită
vezi cum se strâng, se sfătuiesc
și-apoi se duc prin țară
s-arunce peste anii mei batjocuri și ocară.

Privește-i Doamne, ei sunt tari și-s liberi să se ducă
eu stau pe pat legat și-n plâns durerea mă usucă
privește Dumnezeul meu și ia la toate-aminte
vezi ce nedrept sunt asuprit prin fapte și cuvinte
cum se-nțeleg cu cei călăi la planuri ucigașe
punând mereu pe calea mea capcanele vrăjmașe
cum sapă groapa mea când zac
în loc făr-apărare,
când cinstea mea și lupta mea n-au glas
și n-au crezare.

Privește-i Dumnezeul meu căci mulți erau odată
la sânul meu crescând hrăniți
cu pâinea mea curată
erau orfani, necunoscuți și nevoiași pe lume,
iar eu cu milă i-am cules și le-am făcut un nume,
ce slabi erau atunci, iar azi cum au primit tărie
ce mici erau atunci acei ce astăzi mă sfâșie.
Privește Dumnezeul meu
Tu, singura-mi scăpare,
ce rău le fac, cu ce-i opresc în pofta de nălțare
cu ce-i împiedic eu legat, pe ei cei făr-oprire
cu ce-i nedreptățesc,
cu ce le-aduc vreo asuprire?

- Și vino-n ajutorul meu, dreptate fă-mi
și scapă
Tu cinstea mea și cauza Ta,
de-aceia ce le sapă.

Tu mă cunoști, știi calea mea din fragedă pruncie
și știi că tot ce-avui mai scump, Ți-am dat din suflet, Ție
iubirea mea, cântarea mea și lacrimile mele
în slujba Ta le-am pus deplin toți anii vieții grele
știi c-am căutat să Te urmez
în orice-mprejurare
nedespărțit, nepărăsind nicicând a Ta Lucrare...
... Am Doamne-atâtea vini și eu
și-abateri
și greșale
s-a prăbușit și duhul meu de-atâtea ori pe cale,
dar față de-Adevărul Tău
și scumpa Ta Lucrare
de frații mei, de Cauza Ta, de-ntâia mea chemare,
de legământul meu dintâi, de calea Ta divină -
încearcă-mă, că nu găsești în mine nici o vină.

- N-am vrut s-abat Lucrarea Ta
din calea-i rânduită
ci-am apărat-o și-am luptat cu-o inimă smerită
nu Ți-am stricat Cuvântul Tău umblînd după foloase
nu m-am temut să lupt cu mii de fiare furioase,
n-am urmărit câștig lumesc și n-am căutat scăpare
vânzînd pe alții sau mințind cu-o față zâmbitoare,
n-am odihnit pe perne moi, când alții n-aveau paie
și n-am căutat să mă ridic pe-a altora văpaie.
De bani pătați cu greu păcat, ori sânge fără vină,
mi-a fost curată mâna mea, iar inima străină.

Mai bine-am suferit nedrept necazuri și suspine
decât să scap c-un preț plătit de altul pentru mine.
Mai bine-am vrut să mor flămând
decât să mânc o pâine
primită-n chip nelegiuit pe-o slujbă ca de câine.
Mai bine-am vrut să fiu zdrobit cu-ai mei călcat în tină
decât cu cei răi petrecând pe-un ban pătat cu vină.
Mai bine-am vrut să mor umil și neștiut de lume
decât slujind un duh străin să-mi dobândesc renume.

Tu Doamne care totul vezi, cunoști c-acestea toate
sunt potrivite pe-adevăr și spuse pe dreptate.
Cunoști că stau în fața Ta cu mâna așezată
pe-o conștiință ce-a luptat să poată fi curată.
Tu Doamne știi că tot ce-ndur
e pentru-a Ta Lucrare,
cei ce-o pândesc mă văd în drum
când caută s-o doboare.
Mă văd că eu aș fi, nu Tu, acela ce nu-i lasă
s-o rupă și s-o-nghită cei cu gura mincinoasă.
Mă văd cum eu aș fi nu Tu, ce drumul le deschide
de mă pândesc și se reped așa a mă ucide...

O, Mare Dumnezeu din Cer ce vezi aceste toate
din milă de Lucrarea Ta, grăbește fă-i dreptate!
Înalță-Ți Numele călcat de cel rău în picioare
și-al Tău Cuvânt batjocorit, cu râs și nepăsare.
Fă drum pentru Lucrarea Ta ce-așteaptă și suspină
întoarce cântec fericit în gura fără-vină,
înalță-Te măcar atât cât s-a-nălțat minciuna
să nu se bucure cel rău de rău pe totdeauna.
Nu-l părăsi pe cel pândit de ura celui tare
fii pentru cel nevinovat dreptate și scăpare.
Ridică sufletul căzut în gheare fără milă,
zdrobește tot ce e nălțat pe ură și pe silă.
Fii Doamne și-apărarea mea, lucrează pentru mine
căci eu nu pot vorbi ca ei, și sila mă reține.

Dreptate cinstei mele fă-i, căci numai Tu-i poți face
oprește gura lor cea rea și tot ce nu-mi dă pace
păzește-Ți Doamne Oastea Ta
ca sfânta Ta Lumină
nu-i mai răbda pe cei ce-o rup
și-o strică
și-o dezbină.
Dă-i turmei Tale-ndrumători cu mintea sănătoasă
și-Ți întărește focul sfânt c-o flacără frumoasă
dă-i Cauzei Tale luptători c-o inimă curată
purtând mereu biruitori credința neschimbată,
dă-i tineret ascultător și mame credincioase,
dă-i mâini de jertfă și genunchi de rugăciuni pioase,
dă-i prieteni și sprijinitori,
dă-i suflete-nzestrate
s-aducă Numelui Tău Sfânt cinstiri înflăcărate.
Adu-i doritul timp de har cu-o zare larg curată
Tu ce-ai deschis de-atâtea ori,
deschide înc-o dată!

O Dumnezeule ce-ai pus la orice lucru vreme,
mai nalță și pe cei zdrobiți
- să cânte cel ce geme...