Vorbea Isus de pe colină
poporului ce sta pe jos,
cu Fața plină de lumină
vorbea Isus de pe colină,
cu glasul rar: adânc, duios:

- În lume, ura ca o stâncă
apasă sufletul oricui,
te-nchide-n noaptea ei adâncă,
să fii ca piatra, mai rău încă,
să nu faci bine nimănui!

Dar Eu vă spun: de vezi pe moarte
dușmanul tău, în drum căzut,
tu lasă ura la o parte
și dacă-ți vezi dușmanu-n moarte
cu milă-ajută-l pe căzut.

Dacă-un dușman bătut de soarte
la ușa ta se va opri,
tu lasă ura la o parte,
dușmanului bătut de soarte
tu dă-i ce poți, dar nu-l goni!

Când un dușman în haine sparte
la ușa ta va aștepta,
tu lasă ura la o parte,
dușmanului în haine sparte
tu dăruie-i cămașa ta!

Când chiar dușmanii cei de moarte
vor face-n contra ta sobor,
tu lasă ura la o parte
și chiar dușmanilor de moarte
le-ntinde mâna, iubitor!

Cu cei și mai lipsiți, împarte
bucata pâinii pentru trai,
cât ai, chiar cu dușmanu-mparte -
căci Dumnezeu îți face parte
atunci și ție, Sus, în Rai.