Doamne Dumnezeul clipelor solemne
lâng-a patruzecea piatră de hotar,
jertfa Oastei Tale vine-acum să-nsemne
legământ de sânge pe-un trecut amar.

Când sfârșind robia grea și-ndelungată
așteptam Canaanul fără de dușmani
a venit pustia mai înfricoșată
cu calvarul celor patruzeci de ani.

Lipsa mângâierii, lipsa hranei sfinte,
lipsa îndrumării, multele nevoi,
au topit în lacrimi tot ce-a fost nainte
dragoste, credință și nădejde-n noi.

Măcinați de toate au venit dușmanii
cu vorbiri de înger, vinovat mijloc...
- și-nșelați vitejii, au crezut sărmanii
de-a rămas în urmă scrum, ca după foc.

Dar cuptorul astăzi, fără de cruțare
curățind ce-i aur și-alegând ce-i lut
sapă-adânc hotarul ultim de la care
vom lua eroic drumul cunoscut.

La hotaru-acesta, pentru tot ce vine
punem Doamne astăzi stâlp de legământ
s-ascultăm în totul-totului de Tine
și să-i dăm Lucrării primul ei avânt.

Arătându-i Ținta care s-o atingă
arăta-i-vom drumul clar prin voia Ta
și pe toți vrăjmașii care să-i învingă
ca s-ajungă-odată ce-ai dorit din ea.