Demult, din frageda pruncie
dureri adânci m-au încercat...
prea multe-au fost numai urgie
și prea puține bucurie,
prea rar de tot eu am cântat,
- din frageda copilărie
prea multe lacrimi am vărsat!

Prea mult amar,
prea lacrimi grele
și prea nemângâiat le-am plâns,
în adâncimea vieții mele
o mare s-a-nchegat din ele,
acolo toate când s-au strâns...
- și-n marea lacrimilor mele,
atâtea bucurii s-au strâns!

Dar în adâncul lor odată
când am privit într-un apus,
- de străluciri înconjurată,
Dumnezeiască,
neuitată,
cum sori de strălucire nu-s...
și blândă
și iubire toată -
- văzut-am Fața Ta, Isus!

Ah, Darul vostru, Darul mare
- Adânc-de-Lacrimi, îndurat,
ce bucurie
ce schimbare,
ce revărsări strălucitoare,
pe veci în viață mi-au lăsat! ...
- Dar Scump al Lacrimii Amare
Isus,
fii binecuvântat!