NOAPTE DE CATIFEA
Nu pot să dorm, privesc, luna dansează,
Pământul îl păzește, pe noi azi ne veghează,
Se unduiește o cracă și luna a lovit,
De ascunde după nori și eu m-am zăpăcit.

În noaptea fără lună, o draperie grea
Transformă întunecimea în simplă catifea,
Îngenunchez în rugă, vorbesc cu Dumnezeu,
Apoi, cu mulțumire, mă pun în patul meu.
Emilia Dinescu