Tu, om pierdut pe căi străine
ce-n valul relelor te-neci,
de ce nu vrei să vii la Mine
să ai viața cea de veci?
De ce te-ngropi în neguri rele
atras de obiceiuri reci?
Primește darurile Mele
să nu pierzi viața cea de veci!
De ce ești gata-n orice vreme
spre fapte rele să te-apleci?
O, lasă lumea să te cheme,
tu-alege viața cea de veci!
Nu te-amăgi crezând iubite
că datini și-obiceiuri seci
în locul inimii-s primite, -
crezând așa, tu pieri pe veci!
Iubite, clipa morții vine,
curând din lume ai să treci,
de nu vrei să te-ntorci la Mine
tu-ți pierzi viața ta pe veci!