Doamne Dumnezeul meu, de ce mă lași
alungat de mâini haine,
urmărit de ochi vrăjmași...
Pașii parcă fără mine-mi calcă drumuri de oraș
chinuiți și singuratici,
Doamne Dumnezeul meu, de ce mă lași?

Ți-am cântat în zile bune,
Ți-am cântat în nopți cu stele,
ca și-n ceasuri de furtune
Ți-am spus gândurile mele
în adânc de rugăciune...

Însă gândurile Tale
și răspunsul ce mi-ai dat,
și descoperita cale,
și-adevăru-Ți arătat -
n-am vrut să le cred
căci altfel mă-nvățai
de cum vream eu...
- Și m-am adâncit în patimi
și m-am prăbușit în greu,
Doamne Dumnezeul meu! ...

O, vorbește-mi iar, vorbește-mi Dumnezeul meu
căci suspin,
biet străin,
ochii către Cer i-ndrept
și răspunsul Tău aștept!
Vreau tot mai puțin de-acuma să vorbesc,
doresc să tac
și cu inima întreagă să-mplinesc
ce-mi ceri să fac!
Dar vorbește-mi, o vorbește-mi
Doamne Dumnezeul meu!