C-o mână pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel Drept
cu cealaltă mână pe viața mea din piept,
în fața conștiinței, în Fața Celui Sfânt
și-n fața tuturora - spun cel mai greu cuvânt.

N-am vrut întâietate, mi-e martor Dumnezeu
n-aș fi-ndurat pentru-asta un ceas din chinul meu.
N-am vrut cu nimeni ceartă de vorbe fără rost
ci apăr adevărul așa cum știu c-a fost.
N-am vrut să fac partidă, nu vreau
și nu voi vrea
ci vreau să-mi țin statornic și drept
credința mea.
Nu m-am atins de-avutul nici celui mai hain
ci vreau solia sfântă cum mi-am primit, s-o țin,
cum știu că ne-a lăsat-o înaintașul sfânt
pe patul morții sale cu ultimu-i cuvânt.
N-am vrut nici să mă apăr oricât am fost călcat
ci nu pot să-mi las steagul pe care am jurat,
căci am o conștiință și-n fața Celui Sfânt
am să răspund odată de-un bun și-un legământ.

Eu știu cum ne-a fost calea,
căci de copil am stat
la cot cu-naintașul, și-alături am luptat,
el m-a-nvățat: - așa e! așa să știi să spui
Hristos așa-ți va cere răspuns în fața Lui.
- De-aceea strig, de-aceea nu voi tăcea nicicând,
cum aș scăpa de-osândă, dac-aș trăda tăcând?
cum aș scăpa când astăzi văd bine că se vrea
schimbată-nvățătura așa cum n-a fost ea?
schimbată calea Oastei, schimbat al ei duh bun
și rostul ei, și ținta
- iar eu să nu v-o spun?
Să tac? Să nu le apăr, trezind pe frații mei?
- dar cum aș fi-atunci față de Domnul și de ei?

N-am interes, nu caut nici laude nici bani,
nu m-au tocmit în slujbă nici prieteni nici dușmani
nu urmăresc câștiguri din drumul sfânt să-mi fac
n-am fost bogat vreodată, dar azi sunt mai sărac.
Sunt învățat cu foamea și munca cea mai grea
nu țin la-mbrăcămintea și nici la viața mea,
nici nu țin la părerea ce lumii i-o trezesc
eu cinstea ce stă-n haină, puțin o prețuiesc.
Nimic n-am ce să-mi apăr nici prieteni
nici idei
mai scump mi-e adevărul ca toți cei scumpi ai mei.

Nu sunt gelos pe nimeni oricât ar fi-nzestrat
căci fiecare-și are răspunsul lui de dat.
Nu contrazic pe nimeni, nu asta urmăresc,
ci apăr pân-la moarte un bun nepământesc.
Nu fac vreo nedreptate nici celui mai străin
ci lupt să-mi apăr frații de-abateri și dezbin,
nu dușmănesc pe nimeni oricât mi-ar fi vrăjmaș
ci vreau să-mi nalț solia și steagul de ostaș,
nu vreau să am nici prieteni, nici gând
străin de-ai mei
ci vreau, mergând cu frații, să fiu în tot, ca ei.
Nu vreau să iau nici plată nici dar de la străin
mai bine rabd de foame decât cu ei să-nchin.
Nu vreau s-aduc iscoade străine printre frați,
nu vreau s-ascund ce curse ne-ntind cei vinovați,
nu vreau să seamăn ură, - n-au drept cei ce bârfesc,
nu-i nimenea pe lume să nu pot să-l iubesc
aducă-și fiecare aminte în ce fel
a fost față de mine - și eu față de el...
Nu vreau să-mi apăr viața, nici numele
- aveam
destule căi să le-apăr dac-asta urmăream
căci martor mi-este Domnul că și-astăzi pas cu pas
trec numai prin primejdii în fiecare ceas.

Ci astăzi când văd glasuri plătite vinovat
să strâmbe calea Oastei cu sunet încurcat,
când frați ce nu-și dau seama, un drum greșit aleg
când minți neluminate nu văd și nu-nțeleg,
când mulți, chiar și din frunte
nu văd spre ce-s împinși
și mulți pe drumuri strâmbe în mreji străine-s prinși
- doresc să strig cu toată puterea mea acum:
treziți-vă! - acesta e-al morții voastre drum!
Treziți-vă! - e ceasul, e clipa să vedeți
cât de străini de Oaste și drumul ei suînteți!
Treziți-vă!
- și-ntoarceți la primul crez și gând
cu lacrimi, fiecare, întâiul drum luând,
o inimă și-o cale s-avem cu toții iar
aceasta va aduce Lucrării foc și har.
... Dar, o să treacă Oastea și peste-acest impas
căci Dumnezeu, El Însuși, o poartă pas cu pas
vor trece și-aste valuri cum și-altele-au trecut
ci Oastea va rămâne pe drumu-i cunoscut,
ca ieri vor fi și mâine atâția dintre noi
ce ne-ascultînd, pieri-vor prin curse și noroi
sunt scrise toate acestea demult că vor fi-așa
- ci Oastea va învinge căci Domnul e cu ea.

Pieri-vor și-acei ce-astăzi pun piedici
de vreun fel
ci Oastea mai departe va merge către Țel.
Se va vorbi de dânșii ca de-un trecut amar
ci Oastea străluci-va crescând din har în har.
Pieri-vor toți cei care-i fac rău fără temei
ci Oastea cea curată va-nvinge peste ei.
Hristos așa a vrut-o dintâi, și-așa o vrea
așa luptând va crește și va învinge-așa.
Sunt mulți în ea nevrednici, vor fi și-n viitor!
- ei vor pieri, și alții lua-vor locul lor,
nu Oastea o să piară, - n-o lasă Dumnezeu
pieri-vor cei nevrednici ce-o tulbură mereu.
... Voi care veți ajunge Mărețul Timp, să știți
de-aceste adevăruri atunci să v-amintiți
c-atunci o să-nțelegeți ce scump a fost plătit
cu jertfe Adevărul ce voi l-ați moștenit
și că de ce, puterea sau duhul cel mai rău
pe ea n-a fost s-o poată clinti din drumul său.

Hristos și Adevărul o să plătească-atunci
la cei ce-au strâns cu lacrimi,
cu jertfe și cu munci
la cei rămași statornici ce-au ars dar n-au lăsat
Lucrarea să se-abată din drumul ei curat,
- dar va plăti cu flăcări pe merit și pe-acei
ce-au păgubit Lucrarea căutând foloase ei
și s-au făcut unelte viclenilor vrăjmași
vânzându-și moștenirea și crezul de ostași.
Atunci o să se vadă că azi în tot ce-am spus
dreptatea și-adevărul și sufletul mi-am pus...
... Cui vrea să înțeleagă, cu cugetul curat
i-nfățișez acestea cu adevăr jurat.
Cu singura dorință: a binelui folos
să fim și noi și Oastea pe voia lui Hristos
să biruie Lumina,
cel rău să fie-nvins
să fim un gând și-un suflet
pe-ntregul țării-ntins.
Să-ndepărtăm din cuget tot ce-i străin primit,
să fim și noi și Oastea așa cum am pornit
să ne-mplinim cu toții curatul legământ
de care vom răspunde în fața Celui Sfânt...

- Cui nu vrea să-nțeleagă, privească-mă nebun
și strice mai departe,
nimic n-am să-i mai spun
va răsplăti odată Dreptatea ne-ndoios,

- acesta mi-e cuvântul
- în fața lui Hristos!