Din Preistorie coboară
acest Sfânt Ciobănaș cu oi,
și-n orice loc pe-această țară
e pus ceva din El și-n noi...
Atâtea vitregiri de soartă
Istoria ne-au chinuit,
dar toți strămoșii ce ne poartă,
prin moarte-au supraviețuit.

La orice strungă-ntre pâraie
mereu ne moare-un Ciobănel
și-o dulce Mioriță-laie
jelind, se stinge după El...
Din plai în plai, din stână-n stână,
și azi, cu-al veacurilor rând,
Măicuța Lui cu brâu de lână
mereu ne moare întrebând.

Dar Moartea Lor devine Nuntă,
cu-ntregul Cosmos fericit,
căci Nedreptatea cea mai cruntă
Divin Triumf Le-a-nveșnicit.
Iar Ciobănașul-Fără-Moarte
mulțindu-Și Turma Lui de oi,
prin veacuri trece mai departe,
umplând Istoria cu noi.