1. Lucrurile mari adesea mai frumos le spui tăcând
și-nțeleptul, prin tăcere îl cunoști în primul rând.

2. Cine cerne ziua-ntreagă
nu mănâncă pâine,
- cine fără rost aleargă
cerșetor rămâne.

3. Omul care mult vorbește
lucrul nu-și mai isprăvește,
vorbăria cui îi place
treabă de nimica face.

4. Cel care vorbește vinde
cel ce tace strânge-n sac,
înțeleptul mult adună
vorbărețul - stă sărac.

5. Prieten bun e-acela care îți dă sfaturile bune,
nu acela ce te-nalță orice nebunii a-i spune.

6. Croitorul bun n-aruncă nici un petic cât de prost,
omul înțelept n-aruncă nici o vorbă fără rost.

7. Mai puține să vorbești
și mai mult să te gândești,
căci îți cruți viața ta
dac-ai să te porți așa.

8. Decât o sută de câștiguri mai bună-i o economie,
căci cumpătarea te ferește de patimi și de datorie.

9. Împreună noi vorbim
dar în parte auzim,
fiecare în alt fel
și-nțelege cum vrea el.

10. Pe cel prost nu-l poți aduce, oricât vrei, la adevăr,
totdeauna el se-ncurcă în te-miri-ce fir de păr,
însă omul cel cuminte și cu cugetul curat
înțelege și iubește ce-i frumos și-adevărat.

11. Cu mulți ești frate-adeseori
dar pungile nu vi-s surori,
- rari sunt prietenii-ncercați
ce și la pungă-ți pot fi frați.

12. Unii s-apropie-ntr-atât
de nu-i pot da iubirii loc...
- mereu sfârșitul e urât
când e păcatul la mijloc.

13. Să nu calci pâinea ce-o mănânci
și celui bun să nu-i dai brânci
și cui te-a ajutat cândva
să nu-i faci rău în viața ta.

14. Când ți-ai învins mânia, învins-ai un dușman,
când ea te-a-nvins pe tine, ești rob la un tiran.

15. Chiar când lucri cel mai greu,
să muncești voios mereu,
când muncești nemulțumit
ești de două ori muncit.

16. Nu numai la o ploaie coliba ți-o zidești,
- pentru o viață-ntreagă fă orișice muncești.

17. Căciula ce te strânge
n-o cumpăra nicicum,
- cu omul rău și lacom
să nu te duci pe-un drum.

18. Mincinoșii cei mai jalnici sunt cei care nu mai pot
a ști nici ei adevărul - ci tot fleacuri îl socot.

19. Fugi mereu de mincinosul care știe orișicui
câte-o vorbă-adevărată, pune în minciuna lui.

20. Unde-și face omul munca,
de acolo să trăiască,
- dacă-i împărțeala dreaptă
și o cinste sufletească.

21. Ține-ți sacul frumușel
până poți primi purcel,
- înțelege vremea ta
și prilejul nu-l scăpa.

22. Da la vârf începe stogul
și din capăt brazda dreaptă.
- Fă ce faci cu rânduială
și cu minte înțeleaptă.

23. Unde-s mulți cocoși cântând
greu vezi ziua revărsând,
- unde-s mulți poruncitori
greu vezi pace deseori.

24. Unde inimii i-i drag
stă și gândul ca un steag,
unde inimii-i străin
gândurile nu mai vin.

25. Când iubirea-i scurtă, e suspinul lung...
Zilele frumoase nimănui n-ajung.

26. Unde-i dragoste puțină
poți afla ușor pricină,
unde-i dragoste curată,
n-o mai afli niciodată.

27. Meșterul cel bun la lucru,
cântărețul la cântat,
bunul prieten la nevoie,
- se cunosc cu-adevărat.

28. Mărul putred totdeauna strică multe mere bune,
- prietenia cu stricații te va duce-n stricăciune.

29. Oaia care e râioasă
strică turma cea frumoasă,
- unul dacă-i rău și hoț
face nume rău la toți.

30. Nu jindui avutul nedrept și nemuncit
că roada-i blestemată și gustul otrăvit.
- Fii mulțumit cu roada cinstitei tale munci,
că nu-i nici împăratul mai fericit atunci.

31. Nu-i nicăieri în viață un loc să ai de toate,
chiar fără nici o lipsă, pe lume, nu se poate.

32. Mai bine-un iepure-n frigare
decât o sută între spini...
- Puținul tău cinstit mai bun e
decât belșugul la străini.

33. Cloșca ce-și tot schimbă cuibul nu mai scoate pui în veac,
sluga tot schimbând stăpânii, moare slugă și sărac.
Pomul tot schimbîndu-și locul se usucă fără rod,
- omul ce-și tot schimbă munca și credința
- e-un nerod.

34. Trece vara ca o pâine,
vine iarna ca un câine,
- trece vara petrecând,
vine iarna tremurând.

35. Ascultă cucul când îți cântă, căci dacă tace, în zadar,
și fierul până-i roșu bate-l, de vrei să fii bun potcovar,
și orice lucru fă-l la vreme
- căci dacă trece timpul său
vei aduna în loc de roade zadarnice păreri de rău.

36. Cine-și bate des nevasta își dă-n sacul cu făină,
cu cât dă mai mult, cu-atâta îi rămâne mai puțină.

37. Soțul este stâlpul casei
iar soția-i ușa ei,
până ușa este bună stă și stâlpul cu temei...
- Când slăbește ușa casei și se mișcă după vânt,
în curând de ploi și vânturi vezi și stâlpul la pământ.

38. În cuptorul cel încins
pui un lemn și iar e-aprins...
- Când ți-e soțul necăjit
taci, și-l lasă liniștit,
căci o vorbă rea de-i spui
iar aprinzi mânia lui.

39. Sărăcia cu cercei
vai și-amar de capul ei.
Fudulia fără cap
stă și umblă ca un țap.
- Nu-i nimic mai râs în sat
ca și prostul îngâmfat.

40. Nu-i mai cu folos zăbavă ca al cărților citit,
căci în ele omul află tot ce-i mai frumos gândit.

41. Adevărul, ca oleiul pe deasupra apei iese...
Cine-l are, va cunoaște răsplătirile-i alese.

42. Din vorbă-n vorbă se arată
ce-i adevăr și ce-i minciună,
- butoiul gol, sau plin, se vede
din zgomotul cu care sună.

43. Mai rușine e a zice că cunoști, ce nu cunoști,
decât a nu ști,
- că-n urmă te vor râde și cei proști.

44. Jocul, prea peste măsură,
va sfârși cu-o lovitură,
totdeauna ce e prea
va sfârși cu-o vorbă rea.

45. Bun, nu-i cel ce rabdă răul,
ci-i acel ce face bine.
- Omenia-i datoria omenească la oricine.

46. Bunătatea e frumsețea ce cu sufletul o vezi
și cu care totdeauna inima ți-o desfătezi.

47. Bunul-simț este-nsușirea cea mai de dorit oricui,
nu-i nimic, când el lipsește, să poți pune-n locul lui.

48. Când latră câinele bătrân
să nu mai stai cu mâna-n sân,
ci ieși degrab și-ți ia un par
că el nu latră în zadar.

Când îți grăiește-un om pățit,
urmează-i sfatul negreșit!
Căci vai de cel necumpătat
ce râde când e-nștiințat.

49. Dintre doi care se ceartă cel mai înțelept e-acel
care tace mai-nainte, chiar când nu-i de vină el.

50. De la glumă-ajungi la ceartă,
de la vorbă-ajungi la faptă,
de la mic ajungi la mare
- când nu-i minte și-nfrânare.

51. Capul minții e măsura,
calea ei, - învățătura,
- cine are cap și cale
umblă bine-n toate-a sale.

52. A cinsti părinții, este cea mai sfântă datorie,
cine și-o-mplinește vrednic, e cinstit pe veșnicie.

53. Cine-n față te cinstește
iar în spate clevetește,
este omul necinstit
- va sfârși nesuferit.

54. Pe străin când vine-n casă
să-l primești și să-i dai masă,
să-l cinstești cum se cuvine
- căci te vei cinsti pe tine.

55. Dacă-n certuri nu te bagi
nici o pagubă nu tragi, -
dacă nu vrei s-ajungi rău
taci și du-te-n drumul tău.

56. Cinstește-l pe cinstit oriunde
în orice haină-ar fi-mbrăcat,
căci cinstea-i haina și mai scumpă
decât veșmântul de-mpărat.

57. Cinstea nici se poate vinde
și nici cumpăra cu bani,
cei ce-o pot ori da, ori cere,
nu-ți sunt prieteni ci dușmani.

58. Limba nu ucide, însă face-o rană,
mai amară ca o viperă dușmană.

59. Pe-orice drum în lume, de-un cinstit e greu,
i-e ușor doar drumul către Dumnezeu.

60. Când treci pe lângă orbi, oricând
închide-ți și tu-un ochi trecând,
măcar să pari, dacă nu ești,
- căci altfel poți s-o și pățești.

61. Cum părinții sunt o cinste pentru fiii lor cuminți,
tot așa pot fi copiii, laudă pentru părinți.

62. Către părinți, ai datoria, cât jumătate spre Hristos
să pui în ea întotdeauna ceva înalt și cuvios.

63. Părinților le datorăm
lumina-n care ne formăm,
- dar viața datorăm mereu
întreagă, doar lui Dumnezeu.

64. Rău e când nu știu părinții judeca pe fiii lor
dar mai rău, când fiul este la părinți judecător.

65. Cioplește-ntâi cuvântul apoi îl scoate-n lume,
căci cum scoți tu cuvântul, îți scoate și el nume.

66. Cuvântul spus odată în veac nu-l mai adui,
- precum de foc, ai grijă, de vorba care-o spui.

67. Nemulțumitului, se ia
- napoi un dar ce i s-ar da,
- căci cel mereu nemulțumit
e tuturor nesuferit.

68. Mai fericit e să poți da
de mii de ori, ca a lua,
mai fericit e-a dărui
de mii de ori, ca a primi.

69. Cu sila poți, la mulți, lua
dar nimănuia nu-i poți da, -
- ce bine-i când un sfat iubit
cu bucurie-i și primit.

70. Dă oricui ce se cuvine
ție-ajungă-ți ce rămâne,
dă oricui ce-a trebuit
ție-ajungă-ți c-ai plătit.

71. Când pisica nu-i acasă
joacă șoarecii pe masă,
- când nu-i cugetul cinstit
zici că-i totu-ngăduit.

72. Să-l asculți pe înțelept
dar să umbli cu cel drept.
Înțeleptul rar e drept,
dreptul pururi înțelept.

73. Ce e drept nu e păcat
nici la dat, nici la luat.

74. Dacă-ai cugetu-nțelept
strâmb de-ai sta, tu judeci drept,
dar când cuget negru ai
judeci strâmb, chiar drept când stai.

75. Când dușmanii-s dau binețe, este primul semn de pace,
fericit să fie-acela care primul pas îl face.

76. Ferește-mă Doamne-n veac
de prietenii ce tac,
căci de dușmani - ce vorbesc
văd și eu să mă feresc.

77. Poți împăca dușmanii iertând mereu tăcut,
și ce-au făcut ei, toate,
- și tot ce n-au făcut.

78. Nu-ți uita de prieteni, - ca să-i întâlnești,
nu-ți uita dușmanii, ca să-i ocolești!

79. Când ești gata, și poți merge,
de oriunde, pe-orice vreme,
de puține ori în viață ai să plângi
sau te vei teme.

80. Numai fapta bună
poate ca să pună
celui ce-o adună
veșnica-i cunună.

81. A nu face rău, nu-nseamnă să faci doar o faptă bună, -
trebuie să-ți fie bune toate faptele-mpreună!

82. Roada faptei celei bune
cinstea are s-o-ncunune,
dar urmarea faptei rele
e rușine și belele.

83. Cei nebuni promit ușor:
ce nu pot sau ce nu vor,
cei cuminți: ce pot și vreau;
- sfinții nu promit, ci dau.

84. Orișiunde, și la toți
să nu spui decât ce poți,
că de spui și nu-mplinești
mincinos te dovedești.

85. Cine ia cu mână lungă
pierde și ce are-n pungă,
cine ia ce nu-i cinstit
pierde și ce-i drept muncit.

86. Cel ce nici flămând nu fură
și nici însetat nu ia
este cel mai cu virtute
și mai drept în calea sa.

87. Vai de cel ce ține minte numai c-a fost pedepsit
însă uită de păcatul pentru care-a fost lovit.

88. Mare lucru e să știi
să-ți crești vrednici pe copii,
nestricând pe cei iubiți
și-ndreptând pe cei greșiți.

89. Îndreaptă-ți vina orișicând
aceasta fă-o-n primul rând, -
grăbind să-ndrepți ce ai greșit
te dovedești un om cinstit.

90. Tineretul, înaintea celor mai bătrâni, se cere
a avea urechi nu gură, - ascultare și tăcere.

91. Înțeleptul când deschide gura lui, tu-nchide-a ta,
căci atunci e-ntotdeauna mai cuminte-a asculta.

92. Când te uiți la gura lumii și te iei s-asculți de toți,
ai s-ajungi în fundul gropii
- și-apoi scapă, dacă poți!

93. Ai dreptate a ierta
numai ce-i în contra ta
- ce-i în contra altuia
doar acela va putea.

94. Când te faci judecător
tu să știi că ești dator
numai vina altora
a o trece și-a ierta...

95. Haina, pentru-mbrăcăminte,
nu spre fală să ți-o faci, -
de ești om, sau nu,
se vede și din felul cum te-mbraci.

96. Luxul nu-i îmbrăcăminte
cum nebunul, om cuminte.

97. Este și îmbrăcăminte
ce dezbracă-n plină stradă,
pentru cel ce are minte
e rușine și s-o vadă.

98. Minciuna-i mama-nșelăciunii,
- de-aceea orice mincinos
e și înșelător, iar asta îl face și mai păcătos.

99. Cine vrea să-nșele pe-altul, se înșală tot pe sine
căci cum nici nu se gândește plata răului îi vine.

100. Deschide-ți ochii la-nceput
nu după ce-i târgul făcut,
căci prea târziu, e în zadar,
trecutul nu se-ntoarce iar.

101. Înșelând ți-arați dorința ca să fii și tu-nșelat, -
fiecare să se-aștepte la răspunsul meritat.

102. Oamenii sunt unii cu-alții împreună pe pământ
- să se-ajute unii cu-alții,
- toți îndatorați își sunt.

103. E mai lesne întrebarea, decât e răspunsul ei,
- să-ți alegi întotdeauna cui îi dai și cui îi cei'.

104. Cine-ntreabă rar greșește,
mintea bună căi găsește, -
cine face și nu-ntreabă
des greșește - mintea slabă.

105. La așa-ntrebare, un așa răspuns
dacă-s pe măsură, fie-le de-ajuns.

106. Cu-ntrebarea
treci și marea,
cu tăcuta
joci bătuta.

107. Gura ce-nțeleaptă este ca fântâna cea curată...
Face tuturora bine, rău la nimeni niciodată.

108. Arată și cu fapta știința ce-o înveți
că vorba, numai vorba, adesea n-are preț.

109. Mai bine fii mustrat de omul
cel înțelept și drept și bun
ca lăudat de cel netrebnic
și fără cinste și nebun.

110. Înțeleptul, ca albina, caută numai ce-i frumos
și alege ce e bine, ce e drept și de folos.

111. Înțeleptul se-nvoiește orișicum, doar s-aibă pace
dar cu prostul n-ajungi bine
orice-ai vrea și orice-ai face.

112. Nu te arăta-nțelept
în tot locul, - că nu-i drept
- ca să fii la adăpost
uneori te fă și prost.

113. Vorbește ca un înțelept
și-nfăptuiește ca un drept,
și umblă ca și cel curat
- atunci ești om adevărat.

114. Buna-nvățătură, fără trai frumos,
floare minunată, fără de miros.

115. Precum sfânta bucurie inima ți-o-nviorează,
astfel sfânta-nvățătură mintea ta o luminează.

116. Omului cu-nvățătură
miere scumpă-i stă pe gură,
dar numai cine-i albină
știe s-o strângă și s-o țină.

117. Toate fiarele sătule odihnesc și dorm odată,
numai lacomul nu doarme și că are nu s-arată,
orișicât ar fi să strângă n-are veșnic îndestul,
orișicât și-ar umple burta, niciodată nu-i sătul.

118. Lenea-i sora sărăciei,
ele, fiicele urgiei...
și pe soare și pe lună
ele umblă împreună,
împreună dorm în șură,
împreună foame-ndură,
împreună-n zdrențe-ncată
și-mpreună pier odată.

119. Cine vara-n umbră doarme
iarna suferă de foame,
cine vara stă lungit
iarna tremură lipsit.

120. Lenea-i mama multor rele,
munca te scapă de ele.

121. Lenea nu e odihnire
de-aia n-are mulțumire.

122. Lenea-i toată nelucrarea, tot ce trece spre mai jos,
numai munca și iubirea te înalță spre frumos.

123. Înțeleptu-nvârte limba și de șapte ori-nainte,
apoi scoate dintre buze cele câteva cuvinte.

124. Pe bou îl legi de coarne,
pe om de limbă-l leagă
de vrei să ții la viață
și cinstea de ți-e dragă.

125. Adesea limba taie, ca sabia, mai tare,
iar rana ei adesea e fără vindecare.

126. Minciuna e ca norul negru: întunecă-adevărul sfânt,
înțelepciunea-i ca lumina care-l arată pe pământ.

127. Cel ce se-nvață cu minciuna
e cum ar coborî pe-o scară:
o treaptă-i grea, - căci celelalte
ușor, pe urmă, le coboară.

128. Omul cel cinstit nu-și poate apăra așa-ndârjit
cinstea lui, - ca mincinosul vina sa, descoperit.

129. Cui prea spune-n sus și-n jos
că el nu-i un mincinos,
trebuie să-l crezi din toate
poate nici pe jumătate.

130. Nici o boală nu-i mai rea
ca a nu te sătura,
căci omul nesățios
e urât și dușmănos,
ducând trai nestăpânit
e de toți disprețuit.

131. Când păunu-și umflă coada, capul sus cu fală-și ține,
când se uită spre picioare, - și-l apleacă de rușine.
- Nu e om, - căutându-și bine spre păcate și scăderi -
să nu vadă că nu-i altul, mai cu vină, nicăieri.

132. Când mândria-n suflet vine
o să-ți vină și:
- rușine, pizmă, laudă, venin
și-ncă multe rele vin...

133. În clipele mândriei
- ce bine de-ai putea
gândi la câte rele dintr-însa pot urma.

134. Cu-un mânios nu te certa
cât este-n mânia sa,
ci las-să-i treacă, și apoi
vedeți ce-a fost între-amândoi.

135. Să-ți apună-a ta mâine când și soarele apune,
ca să poți în ceasul serii sta, cu-ai tăi, la cele bune,
fără inimă-apăsată, fără duhul tulburat,
numai astfel o să-ți fie sufletul despovărat.

136. Supărarea cea de seară, lasă-ți-o pe dimineață,
dacă vrei să ai în casă cea mai liniștită viață.

137. Cel furios e ca și ploaia ce trece repede spre munți.
Când vezi că vine, las-să treacă,
- e mult mai bine să n-o-nfrunți.

138. Munca-i datoria care are-n sine plata sa,
orișicine și-o-mplinește, află bucurie-n ea.

139. Într-o viață-adevărată nu-i nimic pe jumătate,
nici în muncă,
nici în cântec,
nici în dragoste
- ci-s toate
toate-acestea-mpreunate cu curaj și bucurie,
fac eroul muncii, omul de-o înaltă vitejie.

140. Cine vrea să aibă casă totdeauna fericită,
aibă dragoste curată, bucuroasă și-nnoită.

141. Celui care-ți vine-n casă,
dacă vrei să-i dai ceva,
pune-i bucuros pe masă,
nu-l mai întreba de vrea...
căci și a-ntreba, și-a spune, lucru-acesta - nu-i frumos
- cine-ntreabă de ți-e foame, știi că nu-ți dă bucuros.

142. Cine fură-și ia răsplata
cine dă - și-o ia la fel,
orice rău, ca orice bine
are plata lui, în el.

143. Chiar cel mai mic vrăjmaș al tău
îți poate face-un mare rău.

144. Ori vorbește cum ți-e portul
ori te poartă cum vorbești,
- dacă vrei să te respecte
cei cu care te-ntîlnești.

145. Pentru buna faptă
n-aștepta răsplată,
- inima curată
pentru ea ți-e dată.

146. Vaca slabă toată cioarda de rușine-o lasă
- un nerușinat, rușină pe toți cei din casă.

147. Băutura-ntâi e boală, apoi moarte și pierzare,
mai mulți se îneacă astăzi în pahar decât în mare.

148. Hărnicia-ți dă de toate,
cumpătarea - sănătate,
rugăciunea - mulțumire,
și credința - mântuire.

149. Fumătorul își aruncă, el cu mâna lui, acum,
întâi banii, apoi viața, apoi sufletul, în scrum.

150. Orice supă să o lauzi numai după ce-ai mâncat,
orice zi s-o lauzi numai după ce s-a înserat,
orice om să-l lauzi numai
după-al morții lui hotar,
- altfel toate-s schimbătoare: poți să te înșeli amar.

151. Când pui munca de-ți așterne
chiar și pietrele-ți par perne,
când pui foamea să-ți gătească
mănânci masă-mpărătească.

152. Nu tulbura izvorul din care ai băut,
nu-ntoarce rău acelui ce bine ți-a făcut.

153. Lăcomia după bani
face omului dușmani,
și pe-ai lui și pe vecini,
și pe frați și pe străini,
și pe Dumnezeu Cel Sfânt,
și-n viață și-n mormînt.

154. Chiar când e sfărmată harfa coarda tot mai plânge,
chiar când e zdrobit altarul focul nu se stinge,
chiar când cel drag nu mai este - a rămas iubirea,
chiar când dragostea se duce, nu pierzi amintirea.

155. Mai prețios e-un miel decât o turmă-n China,
- decât o mamă-n depărtări, mai bună e vecina.

156. Dacă faci cu lupul pace, tu securea gata ține,
pacea lui e viclenie, nu-i odihnă pentru tine.

157. Sfat și sare - dacă ai -
numai cui le cer - să dai.

158. Dracul nu-ți ia decât ceea ce-i dai tu cu voia ta,
- răul ce ți-l faci tu singur nu ți-l poate nimenea.

159. Colivia cea mai scumpă păsărica n-o hrănește.
- Ce folos de-alese daruri celui care lenevește?

160. Și cocoșul face ouă când e omul norocos,
- celui harnic totdeauna grâu-i crește mai frumos.

161. Nu e bob de grâu să n-aibă și tărâțe prin făină,
însă unele-au mai multă pe când altele puțină,
- nu e nici un om să n-aibă și scăderi
- când cauți mai bine,
însă mai de preț e-acela ce le are mai puține.

162. Dacă vrei cu bucurie să petreci la bătrânețe,
ai de grijă totdeauna să-ți pui frâu în tinerețe.

163. Ca și clopotul cel mare urlă vorba rea și tună,
- într-o clipă se aude peste-o țară cum răsună,
însă vorba cea de bine e ca viersul de chitară:
cât de dulce să răsune rar se-aude pân-afară.

164. Cât trăiești pe lumea asta tot înveți necontenit,
- numai omul prost se crede c-a ajuns desăvârșit.

165. Și vulpea doarme, dar și-n vis tot la găini gândește...
- Și cei răi tac, dar gândul lor tot rele urmărește.

166. Cu meșteșugul și cu gura duci greul jumătate,
cu gura și cu meșteșugul - duci cealaltă parte.

167. Nu bârfi pe nimeni, spune numai bine,
că-nnegrind pe altul nu te-albești pe tine.

168. Cai visează-un lup flămând,
pâinea-i la sărac în gând,
țara lui la cel pribeag,
prietenul - la prieten drag.

169. Omul după vorbă-l vezi
ca și nuca după miez,
- miezul sec - vorba ușoară,
focu-l arde, vântu-l zboară.

170. Dacă ai o ciorbă caldă și-o soție iubitoare,
nu mai vrea nimic pe lume.
- Ai averea cea mai mare!

171. Dacă vrei soție bună ia aminte și-nțelege,
tu mai mult decât cu ochiul, cu urechea ți-o alege,
ia aminte totdeauna nu prea mult frumsețea sa,
ci la ce-auzi despre dânsa,
și mai mult ce-auzi din ea.

172. Unde-i o femeie rea
dracul n-are ce căuta.

173. Când prinde să vorbească banul
atuncea adevărul tace, -
când vezi minciuna că se caută,
retrage-te și-i lasă-n pace.

174. La ce dascăl te vei duce așa școală-i învăța,
cum e cartea ce te-atrage, așa-i pregătirea ta,
și cum ți-este pregătirea așa-i fapta vieții-ntregi,
iar la urmă cum ți-e fapta, așa plată-ai să culegi.

175. Cine se învață singur are-un slab învățător,
- după ani își vede-adesea munca grea și fără spor.

176. Măsoară de mai multe ori pân-să croiești o dată.
- Când faci ce nu mai poți să-ndrepți,
- ai grijă necurmată.

177. Găinile să se ascundă când spune vulpea că postește,
iar soțul bun să aibă grijă
când celălalt se lingușește.

178. Fiul ți-l căsătorește când vei vrea și cum poftești
fiica însă, când ți-o cere și cum poți,
- nu cum gândești.

179. Când va fi să mergi la luptă, tu să faci o rugăciune,
când va fi să mergi pe mare, două rugăciuni tu spune,
dar când mergi să cauți soție de trei ori întâi te roagă...
- Dacă umbli rău atuncea, rea-ți va fi viața-ntreagă.

180. Proștii n-au să-ncărunțească de prea multe griji nicicând,
însă cel cuminte-și face grijă pentru orice gând,
căci el știe ce răspunde pentru orice pas al său,
- nu-i tot una că un lucru e spus bine sau spus rău.

181 - Soția nu e ca o cizmă,
sau ca un băț,
sau ca o șea
să poți să o arunci atuncea
când nu-ți va mai plăcea de ea,
de-aceea bine te gândește cât încă nu v-ați cununat,
dar de-ai luat-o taci și du-o,
- n-o lepăda că faci păcat.

182. Prietenia ne-ncercată
e ca nuca negustată,
încă n-ai putut vedea
dacă-i bună sau e rea.

183. Gura cea deschisă nu rămâne goală,
când ții poala-ntinsă tot prinzi ceva-n poală.

184. Nu de lege să ai teamă
ci s-ai de judecători,
legea totdeauna-i dreaptă,
însă ei - arareori.

185. Când un om din suflet plânge, chiar cei orbi vor lăcrima,
când e-o inimă mișcată
- și-altele se vor mișca.

186. Viitorul e al celor care știu mai mult s-aștepte...
- Stăruința și răbdarea sunt cele mai-nalte trepte.

187. Cu Binele călătorește pe orice mări că nu te-neci,
dar fără Dumnezeu vreodată nici pragul casei
să nu-l treci;
când ești cu El, tu poți fi sigur de ajutor la orice greu,
dar cine oare să-ți ajute când tu ești fără Dumnezeu?

188. Nu-ți arunca greșeala asupra nimănuia,
ușor îți pare sacul pe umărul altuia.

189. Bețivul caută reazem de-un stâlp, oricât de mic,
soția caută-n viață un soț cât mai voinic,
și fiecare simte nevoia de-a avea
un reazem lângă sine,
- dar mulți nu-l știu păstra.

190. Iubirea de părinte nici seceta n-o seacă,
nici flacăra n-o arde,
nici apele n-o-neacă,
nici zidul n-o desparte,
nici marea n-o cuprinde,
nici munții n-o acopăr
- iubirea de părinte...

191. Omul fără de soție e ca oaia fără lână.
Când e vânt și frig și ploaie, -
și-i departe de la stână,
dar cel cu soție bună e ca-n dulcea zi cu soare,
- când o are, rar cunoaște,
când cunoaște, rar o are.

192. Drept în veci e Adevărul
pe oricare drum e,
dar judecătorii-l strâmbă
prea ades în lume.

193. Cel singur suferă ca gâsca ce n-are apă pe zăvoi,
îi e ușor numai când zboară
- că nu se uită înapoi.

194. Sfatul bun mai mult te-ajută
decât un colac pomană,
căci colacul iute trece,
sfatul bun e-o lungă hrană.

195. În mincinoși să nu te-ncrezi
decât când în sicriu îi vezi,
- dar tot ce spun în moartea lor
e-un adevăr îngrozitor.

196. Gândul la un bun sfârșit,
dă vieții drum cinstit.

197. Chiar cel mai mare împărat
la urmă tot e-nmormîntat,
și-n cel din urmă pat e pus
tot cu lopata - când e dus.
- Ia și tu seama om străin
că și tu mori, - să mori senin.

198. Ca să te scapi de-un hoț în codru
îți trebuie-un ciomag să ai.
De un slujbaș,
cu pungi de ruble, pe săturate dacă-i dai,
de un sărac cu-un strop de pâine,
de un străin cu-un scurt popas,
de moarte însă doar cu viața și sufletul ce ți-a rămas.

199. Soția nu-i ca instrumentul ce-l pui afară rezemat
și-l uiți dac-ai cântat cu dânsul...
- ea cere grijă necurmat.

200. Dacă proștii toți din lume cușme albe ar purta,
ca o turmă de oi albe lumea-ntreagă-ar arăta,
- căci acei ce-și duc viața ușuratic și-ncâlcit,
în păcat și-n necredință - sunt un număr nesfârșit.

201. Cum e o lupoaică din pădure,
și mama vitregă-i așa.
Atâta milă și iubire și bunătate vezi și-n ea.
Femeia credincioasă însă, chiar mamă vitregă fiind,
va fi mai mult ca mama bună, de dragul dragostei iubind.

202 - Bunătatea-n cel bogat
e ca roua-n praf uscat,
și ca noru-n cer senin,
vine rar și stă puțin,
dar în omul credincios
ține-n veci cu rod frumos.

203. Oamenii au înăuntru ceea ce-au superior.
Animalele-nafară, - asta-i deosebirea lor,
om e cel condus de partea cea de sus a firii sale,
- cei conduși de partea joasă nu sunt oameni ci-animale.

204. Câștig bun este tăcerea,
pagubă e vorba multă,
vinde cel care vorbește,
cumpără cel care-ascultă.

205. Munca este sănătate la oricine-n orice fel;
piere de rugină plugul care nu lucrezi cu el.

206. Nu disprețui măgarul c-ai ajuns să-l călărești,
- și de nimenea nu râde că nu știi când îl dorești.

207. Stăruința totul poate
când e iubitoare,
ruga mamei te va scoate
și din fund de mare.

208. Cei obișnuiți cu greul sufăr dar nu gem
de zăpadă niciodată munții nu se tem.

209. Numai șoarecii sunt veseli când pisicile lipsesc,
- când nu este pază bună, hoții toți se-mbogățesc.

210. Bizuiește-te întruna numai pe puterea ta,
- când te bizuiești pe alții greu ajungi să faci ceva.

211. Dacă vrei să ai, câștigă
dar păstrează bine-oricând
- când ții pâinea-n sac la altul o să fii mereu flămând.

212. Legată ține-ți limba ta
vorbind puțin - vei câștiga.
Vorbind prea mult, vei păgubi
și prea ades te vei căi.

213. Cinstit să fii în fapte
și drept în orice-ai să vorbești
- urechi au gardurile toate
și ochi au orișice ferești.

214. Puțin să spui și mult s-asculți
vei câștiga la cei mai mulți,
dar mult vorbind și neascultând,
vei pierde tot, la toți, curând.

215. Cu găleata găurită apa n-ai să poți căra, -
omului cu gura spartă taina nu-ți încredința.

216. Ne-ndoios că orice faptă este-a sufletului semn,
că oricare semn arată gândul ce ți-a fost îndemn,
că oricare om vorbește după-al vieții sale fel,
- fiecare vas miroase a ceea ce-i pus în el.

217. Când faci bine, totdeauna cercetează-ți gândul tău:
- sunt și oameni din aceia ce fac bine cu gând rău.

218. Numai cel care iubește are drept a se certa.
Singură iubirea știe cum lovi și cum ierta.

219. Cinstea sau necinstea se-nvață din cămin
- în casa lui primește, ce dă când e străin.

220. Cumpătarea este maica sănătății și virtuții,
numai cei ce-o au pe-aceasta sunt cu-adevărat avuții.

221. Mestecă-ți mai mult cuvântul
decât mesteci pâinea-n gură
- cine poate face astfel
are-o bună-nvățătură.

222. Un cuvânt plăcut îți este ca o zi de primăvară,
ori de unde te-ai întoarce ai dori să-l afli iară.

223. Darul mic îl duci acolo de-unde-aștepți un dar mai mare.
Asta nu-i întotdeauna, - dar de multe ori, - se pare.

224. Pentru-a-ți îndrepta cusurul trebuie să știi oricând
disciplina și-ascultarea să le-nveți în primul rând.

225 - Buna ordine în casă nu se ține cu ciomag,
ci cu liniște, cu pace, cu-ascultare și cu drag.

226. Armonia dinăuntru nu-i ceva impus, silită,
ci atunci e-adevărată când din dragoste-i primită.

227. Ascultarea și răbdarea sunt de-un preț covârșitor,
nu-i iubire, nici izbândă fără ajutorul lor.

228. Copilul va-nvăța dreptatea când va cunoaște că-i dator
să spună drept,
să umble-n cinste,
să dea respectul tuturor.

229. Omul de la toate-nvață, de copil și până-i mare,
dar în primul rând părinții îi croiesc prima-ndrumare,
toți ceilalți nu pot adesea pune altă temelie,
ci clădesc numai pe-aceea pusă din copilărie.

230. Răspunderea pentru-ndrumarea unui copil, cum va trăi,
o au în primul rând părinții
- cum ei îi cresc, așa va fi.

231. Toți părinții-ar vrea să-ndrume pe copiii lor frumos,
numai mulți nu știu s-o facă
- și-asta-i cel mai dureros.

232. Creșterea și îndrumarea fiilor e-un lucru greu.
Nu se poate niciodată, bine, fără Dumnezeu.

233. Tineretul totdeauna este bun și crește drept,
dacă are-o pildă bună
și-un părinte înțelept.

234. A munci e primul lucru care trebuie-nvățat
pe un tânăr ce dorește a fi om adevărat,
numai munca îl ajută pe-orice om a crește drept,
binevoitor cu alții, blând, puternic și-nțelept.

235. Uneori și de pedeapsă e nevoie la copii,
dacă vrei pe calea bună să-i povățuiești și ții.

236. Din virtuți, cea mai frumoasă e bunăvoința-ntâi,
ea rămâne celorlalte tuturora căpătâi,
căci fără bunăvoință orice ai primi sau da,
numai silă și asprime și povară-ți va părea.

237. Pilda bună - și mereu
ca s-o dai e foarte greu,
dar nu-i altceva ca ea
când vrei bine a-ndruma.

238. Numai trei prieteni siguri are-o viață norocoasă:
tatăl, mama și soția harnică și credincioasă.

239. Respectă tot avutul acelui ce asudă
să nu-i iei nici o frunză, căci totu-i strâns cu trudă.

240. Ți-ai dat cuvântul: - Ține-l!
- oricât te va costa...
Nu ți l-ai dat? Ascultă:
- Mai bine nu ți-l da!

241. Iubirea cea de mamă ca marea-i de adâncă,
oricât o-ngroapă-ntr-însa, mai este unde încă...

242. Numai cel care iubește
are dreptul a certa,
căci iubirea cînd lovește
suferă mai tare ea.

243. Primește-l după-mbrăcăminte
dar prețuiește-l după minte.

244. Orice om se cade totul a avea curat și-ales
și-n afară,
- dar 'năuntru mai întâi, - bine-nțeles.

245. Să nu te deprinzi să-nșeli
că vei face mari greșeli,
și-ai s-ajungi la mari căințe,
ori la grele suferințe.

246. Cea mai mare-nțelepciune nu e ca să știi mustra,
ci să știi a da lumină și să știi îmbărbăta.

247. Numa-nțelepciunea știe a alege luminos,
ce e rău din ce e bine,
și urât din ce-i frumos.

248. Micșorează-ntotdeauna lauda care-o primești
- asta are să te-arate că o meriți și-o trăiești.

249. Unde lipsa ta-ntâlnește lipsa celuilalt vecin,
- unde orice bucurie o răscumperi cu venin,
- unde orișice dreptate se câștigă cu tăria,
- sau cu furtul și minciuna,
- stăpînește-ți lăcomia.

250. Nu-i permite niciodată lenea la copilul tău
căci, obișnuit cu lenea, va ajunge cel mai rău.

251. Semnul celei mai urâte și sălbatice culturi
sunt cuvintele porcoase, multele înjurături,
- ce respingător și josnic poate fi-un înjurător,
el e vrednic de disprețul celorlalți, al tuturor.

252. Cumpătare s-ai în toate, modestie și măsură
cât e bine și cât cere simțul drept de la Natură.

253. Tânărul ce vrea s-ajungă drept și sănătos și tare,
să învețe două lucruri: cumpătare, cumpătare.

254. Recunoaște-ntotdeauna când pe drept vei fi mustrat,
- e-un câștig când îți dai seama
că nu-i bine ce-ai lucrat.

255. Ai curaj întotdeauna ca să spui oricui în față
ce spui despre el în spate,
- ori, atunci, să taci învață.

256. A-l mustra pe un tovarăș, când e el de față-i bine,
- a-l vorbi de rău în lipsă, e nedrept și e rușine.

257. Orișiunde-ai fi în viață, cât de greu să pătimești,
tu pe nimeni niciodată vezi să nu-l nefericești,
căci nu om ci fiară este,
- și mai mult: satan e-acel
ce nefericește pe-alții ca să desfrâneze el.

258. Nu-i comoară ca soția harnică și iubitoare
- peste casa ei curată totdeauna este soare.

259. Soră, mamă și soție, - ai privirile senine,
ca să-nseninezi viața celor ce privesc la tine.

260. Fericire-adevărată dacă vrei să poți afla
dă-o altuia-nainte și-ți vei regăsi pe-a ta.