1. Fiul meu, alege numai binele adevărat;
tot ce numai pare bine, este-adeseori păcat,
ce e bine-ntreg se simte și-l cunoaște duhul tău,
ce doar pare, e-amăgire: crezi că-i bine, dar e rău.

2 Orice râuri duc spre mare, orice drumuri duc spre case,
orișice dorinți curate către-nfăptuiri frumoase.

3. Mai plăcut să ai dușmanul care vrea să facă bine
decât prietenul ce face numai ce nu se cuvine.

4. Buni, să placă celor mari,
sunt pe lume foarte rari;
să placi și lui Dumnezeu
dar și lumii-i foarte greu.

5. Cine-a putut să-i mulțumească
pe cei mai buni din vremea sa,
acela cea mai bună viață
spre-a lumii bine - va lăsa.

6. Nu se cade să cerșească cine cere-un lucru drept,
nici cel tânăr să nu calce sfatul unui înțelept,
nici cine primește-un bine să nu-l răsplătească iar,
- toate-acestea sunt păcate ce se ispășesc amar.

7. E păcat să nu faci bine nimănui când îl poți face;
conștiința vinovată vine-un timp când nu-ți va tace.

8. Binefacerea primește-o, dar simțește-te dator
s-o întorci ‘napoi mai mare - celui binefăcător.

9. Nu-nceta a face bine prietenului tău lipsit:
asta o să te arate că ești vrednic de iubit.

10. Greu e să putem întruna face bine cât am vrea;
deseori când ai la cine n-ai cu ce - și n-am putea;
bine e să facem bine când putem și-avem și cui;
fiecare tot ce face altuia - își face lui!

11. Chiar când toți ar fi să uite orice bine le-ai făcut,
nu te supere aceasta - ci fă iarăși ca-n trecut;
binele în sine însuși are plata faptei lui.
Mulțumește-te - nu cere altă plată nimănui.

12. Ține totdeauna minte binele ce l-ai primit,
însă uită-ntotdeauna oricât bine-ai dăruit;
sunt puțini cei ce fac astfel și-s prin lume-așa străini.
Fiul meu, fii și tu unul din aceștia puțini.

13. Binefacerea întruna-i răsplătită cu alt bine;
dacă nu de cel datornic, are Dumnezeu pe-altcine.

14. Ce trist e-atunci când ai să plângi
că i-ai făcut cuiva un bine:
ca rana de la cel iubit
nu-i suferință să-nvenine!

15. Deseori și-n multe locuri mai mult bine a făcut
omul bun, fără să știe, decât binele știut.

16. Să nu-ncetăm a face bine în nici o vreme, cât trăim:
tot binele din noi se uscă și piere
când nu-l dăruim.

17. Nimic nu prețuiește omul ca binefacerea dorită
dar nici disprețuiește-adesea ca binefacerea primită.
Când cere omul și-i în lipsă,
îi pare mult și-un lucru mic;
când a primit și-i trece lipsa,
și-un mare dar pare nimic.

18. Chiar și cel străin ți-e rudă
când, la greu, îți face bine,
dar străin ți-e chiar și-un frate
când se poartă rău cu tine.

19. Omul rău nu ține seamă orice bine-ar fi să-i vină,
dar în foc va arde mâna ce-a primit - și nu se-nchină.

20. Binefacerea făcută unui ticălos e-așa
cum ai arunca în mare apa din fântâna ta.

21. Cel ce face bine-atuncea când el poate face rău,
merită nemărginită prețuire-n drumul său,
nu numai pentru-acel bine
care-atuncea l-a făcut,
ci și pentru răul care îl putea - dar nu l-a vrut.

22. Binefacerea primită dă-o iarăși în vreun fel,
de nu celui ce ți-a dat-o, altuia mai mic ca el.
Ai de grijă să nu steie binele prea mult la tine:
el curând se uscă-n mâna ce prea mult în ea îl ține.

23. Înaintea ta oriunde binele și răul vin,
tu alege totdeauna binele - cu gând senin!

24. Nu se-ntâmplă numai bine,
nu se poate numai rău.
- Dreptul le dă amândouă după cum e planul Său:
asta pentru-a face-n lume o lucrarea salvatoare,
pentru mântuirea celor care cred cu ascultare.

25. Celui bun i se preface în vreun bine orice rău,
celui rău, în rău se schimbă
chiar și ce-ar fi-un bine-al său.

26. Când nu poți avea deodată și ce-ți place
și ce-i bine,
lasă ce-i plăcut, și-alege ce e bun
- aceasta ține!

27. Tot ce-ți pare cel mai bine, fie-ți crezământ
și vei fi o bucurie pentru semeni pe pământ.

28. Binele fă-l totdeauna fără frică de vreun rău;
de rău are Cerul grijă când e bun tot gândul tău.

29. Bucuria și-ntristarea se-nvârtesc ca niște roate;
cel cuminte le primește cu seninătate toate;
Dreptul care le trimite este plin de îndurare
și va face ca să-ți fie înspre-un bine fiecare.

30. Buni și înțelepți în lume oamenii-s puțini mereu.
Sunt puțini,
căci bunătatea este ceva foarte greu.

31. Nimeni nu e bun, când nu e bună inima din el:
numai inima te poate ajuta s-ajungi astfel.

32. Și pe cei buni și pe cei răi
tot acest pământ îi ține;
și spre cei răi și spre cei buni
tot aceeași ploaie vine;
și pe cei buni și pe cei răi
tot un soare-i încălzește,
căci de toți, Același Tată Nesfârșit de Bun grijește.

33. Celor buni le este milă chiar și de-o ființă rea,
căci într-adevăr nu-i nimeni mai nefericit ca ea.

34. Omul, mai ales, pățește nenoroc pe drumul său,
ori că e prea bun la suflet,
ori prea aspru și prea rău.

35. A fi bun din întâmplare,
asta nu e lucru mare;
a fi bun luptînd mereu
asta este foarte greu.

36. Acel bine e statornic care-l dă neprihănirea,
acea bucurie-i sfântă care-o dăruie iubirea,
acea pace-i fericită ce-o dă inima curată.
Cine pe acestea le-are are viață-adevărată.

37. Cine vrea să se răzbune mai greu pe vrăjmașii săi,
să le facă numai bine,
mai ales la cei mai răi.
Nu-i mai mare răzbunare decât cea a Celui Sfânt
care face mai mult bine celor care mai răi sunt.

38. Tot ce-avem pe lume, piere:
lumea dă
și lumea fură;
ne rămâne doar averea cea cu-a dragostei căldură;
ne rămâne numai ceea ce nici furii, nici rugina
și nici molia nu pierde:
dărnicia și lumina.

39. Cât de bună-a fost o zi o vedem doar la apus;
cât de bun a fost un suflet, o vedem doar când s-a dus;
lemnul cel plăcut de-aloe
dă-al miresmei sale fel
numai când e ars și nu e:
atunci vezi ce-a fost în el.

40. Când pui pomul dimineața, n-aștepta rod la amiazi;
dacă astăzi faci un bine, n-aștepta răsplata azi.
Rodul vine după vară,
plata vine după moarte;
fii pe pace, nici un bine nu rămâne fără parte.

41. Nici durerile pe lume nu țin veșnic -
trec și ele;
trecătoare-s toate-toate, fie bune, fie rele;
trecători suntem cu toții: unul astăzi, altul mâne;
numai binele e veșnic,
numai binele rămâne.

42. Mai-binele câteodată este-al binelui vrăjmaș.
Ce începi, e mare lucru să știi vremea când să-l lași.

43. Pentru cuget vei da vamă,
pentru gânduri vei da seamă;
fapte bune, fapte rele,
într-o zi răspunzi de ele.

44. Răsare soarele la timp și când cocoșul tace;
chiar dacă tu nu vrei s-ajuți, lumină tot se face,
iar binele la vremea sa va străluci mai bine;
nu el va păgubi, ci tu, că-nvinge fără tine.

45. Bogăția prețuiește-o după binele ce-l face:
rai e, dacă face bine,
dacă nu, e iad - și pace!

46 - Tot ce-i omenesc atârnă de un fir prea subțirel:
cât de tare-i, tot l-așteaptă prăbușirea în vreun fel;
numai ce-i ceresc rămâne, numai binele-i mereu,
Binele și Adevărul sunt mai tari ca orice greu.

47. Cine face cuiva bine când se află-n zile-amare,
lui și-l face,
că-l primește iarăși el, în strâmtoare.

48. Binele, ca și Frumosul, este ceva minunat:
este ceea ce nu poate cu nimic fi-asemănat.

49. Binele e ca izvorul: cu cât dai din el mai des,
cu atât mai multe ape proaspete și dulci îi ies.

50. Binele și-n apa lată
nu se-neacă niciodată,
ci cu orișicare val
mai aproape e de mal.

51. În tot răul e și-un bine
și, de știi să-l folosești,
înțelegi ce-nțelepciune
e să știi să nu cârtești.

52. Când e Binele cu tine,
și-ntr-un fir de păr te ține;
când ești singur, fără El
rupi și lanțul de oțel.