De ce se învârte Cuvântul în adunare,
Și nu se spune ce trebuie să facă omul sub soare!
De ce frații nu vorbesc în dată,
Evanghelia curată.

De ce trebuie să aibă o vorbire diluată,
Sau chear una falsă,
De ce nu se spune Evanghelia curată,
Și învață o altă Biblie în dată.

Oare nimeni nu vede din popor,
Căci o altă Evanghelie se spune cu dor!
Nimeni nu vede căci o altă Evanghelie a intervenit,
Și se vestește parcă cu avânt.

Sau biserica vede așa ceva,
Și nimeni nu zice nimica,
Căci de ce să se facă tulburare,
Sau să fi pus deoparte.

Parcă nimeni nu spune nimic,
Cu toate căci unii văd ce trebuie văzut!
Și tac în continuare,
Fără să facă ceva pentru adunare.

Dar cum puteți oare să stați așa,
Când vedeți nedreptate acuma,
Când o altă evanghelie se aude,
Nu vă doare aceste cuvinte?

Să vezi cum un alt Isus este spus,
Din față din locul Preasfânt!
O evanghelie diluată,
Să de-a bine la poporul din față.

Oare nu se teme de Dumnezeu,
Cel ce ajunge în frunte mereu?
Oare nu mai are frică în inima sa,
De spune lucruri care nu sunt biblice acuma?

Niște lucruri de nedescris,
Auzi la ce s-a propovăduit!
Firea să nu fie deranjată,
Și adevărul să nu se spună din față.

Toți să tacă în adunare,
Care merg în față pentru adăpare,
Nu mai trebuie la popor calea îngustă,
Tu trebuie să spui ce îi place să audă.

Tu trebuie să te dai după popor,
Să îi spui ce îi place să audă cu dor!
Cum să spui adevărul când în față ai ajuns,
Tu vrei să sară caprele în sus?

Sau vrei să se facă tulburare,
Să sară de la mic până la mare,
Ca niciodată să nu te mai pună la învățat,
Căci la firea lor nu le place ce aud degrab'.

Ei vor o altă evanghelie diluată,
Cum au fost învățați o viață întreagă!
Asta le place lor să le spui,
Nu se se pocăiască în sac și cenușă cu adevărat acum.

Și uite așa ești amenințat,
Căci dacă mai spui Cuvântul dur cum îl numesc ei degrab',
O să fi dat afară,
Sau pus deoparte în dată.

Vin cu fel și fel de vorbe la tine,
Ca să încerce a te convinge cât mai bine!
Să renunți la a mai învața,
Calea îngustă acuma.

Și uite așa cum se învârte Cuvântul în adunare,
Fără a se mai spune adevărată Evanghelie sub soare,
Căci lumea a pătruns,
Și firea stăpânire a pus.

O, dacă ai urechi de auzit,
Să nu te compromiți nici un pic!
Să spui adevărul curat,
Cum Domnul te-a învățat.

Chear dacă nu le place,
Sau te pun deoparte în adunare,
Gândește-te în dreptul tău:
" Tu de cine asculți de om sau de Dumnezeu ".

Dacă vei spune de Dumnezeu,
Maxim vei predica Evanghelia dragul meu!
Să sară caprele pe perete în sus!
Când aud Cuvântul adevărat acum.

Căci oile mult au de suferit,
Când o altă Evanghelie au auzit,
Tu ce ai de gând să faci în continuare,
Ai de gând să spui o altă evanghelie sub soare?

Chear ai curaj să te compromiți,
După un sistem cumplit!
Chear vrei să învârți Cuvântul lui Dumnezeu,
Ca să placă la fire mereu?

Dar te-ai gândit cum vei sta oare,
La marea judecată de dincolo de soare,
Ce vei spune lui Dumnezeu,
Când te va întreba: " DE CE AI SUCIT CUVÂNTUL MEU ".

Vei spune căci ai fost oprit să nu mai spui așa,
Vei spune căci alții au venit la tine atuncea!
Vei spune căci conducerea te-a oprit,
Sau ce vei spune Celui iubit.

Vei spune căci la adunare Cuvântul îngust nu a plăcut,
Și l-ai schimbat ca să placă la popor acum,
Sau ce o să spui oare,
La această mare întrebare.

Bine ar fi să te gândești în dreptul tău,
Căci vei da socoteală lui Dumnezeu!
Tu spune Evanghelia cum Duhul Sfânt te-a învățat,
Nu cum vrea un sistem să înveți degrab'.

Nu mai suci Cuvântul în adunare,
Să placă la capre sub soare,
Tu trebuie să spui Evanghelia curat,
Așa vorbește Cel Preaînalt.

Dacă la fața omului vei căuta,
Aspru cu tine Mă voi judeca!
Cuvântul Meu trebuie vestit,
Așa cum Eu am poruncit.

Nici Eu nu am spus altceva,
Decât ce am auzit la Tatăl atuncea,
Și aceia am spus pe pământ,
Zice Domnul acum.

Dar cine ești tu ca să suci Cuvântul Meu,
Te întreabă Dumnezeu!
Ești tu mai mare decât Mine,
De sucești ale Mele cuvinte?

Sau cumva ești tu un dumnezeu,
De spui o altă Evanghelie mereu,
Cum îndrăznești să învârti Cuvântul Meu,
Zice Domnul Dumnezeu.


Așa vorbește Cel Preaînalt,
Rostiți cuvintele Mele cu adevărat!
Căci Cuvântul Meu are putere mare,
Când se spune așa cum L-am lăsat Eu sub soare.

Așa vorbește Dumnezeu,
Luați seama fiecare în dreptul său,
Nu cumva să mai suciți în dată,
Cuvântul viu care dă viață.

Aspru cu voi Mă voi judeca,
Dacă mai suciți Evanghelia!
Tu să spui Cuvintele Mele pe care Eu Le-am rostit,
Asta cere Cel Preaînalt de la tine popor iubit.

Așa vorbește Cel Preaînalt,
Ține-ți Evanghelia cu adevărat,
Și nu mai tălmăciți altceva,
Să de-a bine la ureche acuma.

Eu sunt Dumnezeu,
Și acesta este Cuvântul Meu!
Nimeni nu schimbă Evanghelia Mea,
Căci aspru cu el Mă voi judeca.

Ia seama tu care ajungi în față,
Să spui Evanghelia curată,
Nu dilua Cuvântul Meu,
Ci teme-te de Dumnezeu.

Căci va veni ziua cea mare,
Zice Cel Preaînalt din splendoare,
Când tu vei sta în fața Mea,
Pentru socoteală a da.

Ia seama încă o dată,
Zice Duhul Sfânt în dată!
Cuvântul trebuie așa lăsat,
Așa spune Cel Preaînalt.

Așa să rostească gura ta,
Doar ce poruncesc Eu acuma,
Și tu ști ce poruncesc Eu,
Căci nu vreau să sucești Cuvântul Meu.

Nici să adaugi ceva,
Și nici să scoți ceva!
Vestește Evanghelia Mea,
Zice Domnul acuma.

Dumnezeu să ne de-a înțelepciune de sus,
Să spunem Cuvântul Lui acum,
Să nu spunem altceva,
Decât ce cere Domnul acuma.

Amin