Afară-i vânt și-i vreme rea
îngheață cum e fierul,
ce mult grijește mama mea
să nu mă prindă gerul!

Cum mă ferește mama mea
de frigul iernii grele
fă Doamne să-mi feresc așa
eu, sufletul de rele.

Prin viscol zgribulind de frig
lătrat mereu de-un cîine,
un copilaș sărac și slab
cerșește-un miez de pâine.

Vai, cît de mic e miezul dat
și cît de mare-i sila
fă-mi Doamne-n sufletul curat
mereu să crească mila.

Copile, dacă vreun sărac
de foame rabdă-n cale
să știi că-i și din vina ta
și din a mamei tale.