Isuse, cine-a mai iubit
copiii ca și Tine,
a cui cântări au fost cândva
de-așa iubire pline?

A cui priviri le-am mai simțit
cu-atâta duioșie,
a cui cuvânt a mângîiat
cu-atâta bucurie?

Ce mâini s-au mai atins de noi
cu-atîta bunătate,
cine-a putut ierta așa
mulțime de păcate?

O, nimeni, nimeni n-a iubit
copiii ca și Tine
ca Tine nimeni n-a avut
priviri așa senine...

Când i-ai luat și le-ai cântat
cum numa-n Cer se cântă,
cuvinte nu-s
cum Tu ne-ai spus
de Țara Ta cea Sfântă!

Ne bucurăm
și Te-ascultăm
cu inimile pline,
câți au trăit
n-au mai iubit
copiii ca și Tine.