Eu încă bat la uşa ta
Copilul Meu... tu nu auzi?
De ce mai stai în nepăsare
Şi nu deschizi... şi nu răspunzi?
Oare urechea ta e surdă
Şi ochii tăi nu pot vedea
Că te-am chemat ades pe nume
Şi stau de mult la uşa ta?
E-adevărat că uneori,
Când îţi părea furtuna mare
Ţi-ai ridicat spre cer privirea
Şi Mi-ai cerut să-ţi dau salvare
Dar uşa a rămas închisă
Nu ai deschis-o pentru Mine
Deşi am potolit furtuna
Şi ţi-am şters lacrimi şi suspine...
Nu M-ai primit în viaţa ta
Căci inima-ţi era prea plină
De bogăţia unei lumi
Ce nu mai crede în lumină
Şi totuşi Eu mai stau şi bat
La poarta sufletului tău
Mi-ar fi uşor să sparg zăvoare
Dar n-am să-o fac căci nu sunt rău
Şi te iubesc aşa de mult
Copilul Meu... cât nu vei şti
De-aceea încă te aştept
Şi-ţi bat la uşa inimii!

Vulcan-03-12-2024
mary