1. Fiul meu, tovărășia vieții tale să ți-o legi
numai de ființa care te-nțelege și-o-nțelegi,
numai de ființa care crezul tău l-mpărtășește
și învățătura dreaptă ce-o ai tu mărturisește;
altfel vei vedea cu ochii ce amar se-adeverește:
Nu te înjuga la jugul ce nu ți se potrivește!

2. Casa ta întotdeauna cu iubire s-o-ncălzești,
ea să fie caldă-n toate câte faci, câți ani trăiești.

3. Unde-i dragoste, acolo toate te atrag și-nving,
unde nu-i, acolo toate te îngheață și resping.

4. Cine-i drag inimii tale e aproape chiar departe,
cine nu, chiar de-i aproape, depărtare vă desparte.

5. Nu-ți lega-ntr-un jug viața cu ființa ce nu-ți place,
căci e vai de casa-n care nu e dragoste și pace,
iar dacă îți e legată, mai lași tu, mai lasă ea,
altă cale nu-i pe lume, numai moartea - sau așa...

6. Dacă vrei s-aveți o casă totdeauna fericită,
dragostea grijiți să fie pururi caldă și-nnoită.

7. O soție credincioasă e-o comoară negrăită,
lipsa ei nu poate-n viață cu nimic fi-nlocuită;
cine-o află, rar cunoaște și puțin o prețuiește,
ce preț mare are știe numai cel ce n-o găsește.

8. Prețuiește pe soția harnică și credincioasă,
prețuiește-i munca pusă și-alergarea ei prin casă;
ne-nsemnat îți pare-adesea tot ce face și-nvârtește,
dar cât face și aleargă doar atunci vezi, când lipsește.

9. Fiii mei, căutați unirea în viață c-o ființă
care să vă fie-asemeni și la gând și la credință,
căci mai bine-i să fii singur și-n necaz, dar liber, iată,
decât cu nepotrivire să duci viață disperată,
c-o ființă care n-o poți nici urma, nici înțelege,
făcând mai nenorocită și-a ei viață când te-alege.

10. Caldă să păstrați iubirea și familia curată,
ne-mpărțită părtășia și credința neschimbată,
chiar dacă aceasta alții îngustime au s-o crează,
fericită-i îngustimea care pacea v-o păstrează.

11. Fiul meu, când vii acasă,
sau de-acasă la plecare,
de pe față totdeauna șterge-ți orice frământare,
ca să nu stingi bucuria celor ce privesc la tine;
dacă fața ta-i senină, faci și pe-ale lor senine.

12. Ce dragostea unește
nu-i nimeni a desparte,
iubirea biruiește
prin viață sau prin moarte.

13. Avuția unei fete-i zestrea cea mai mică-a ei,
bunătatea și credința-s zestrea cea mai de temei.

14. Osândită-i căsnicia unde-averea-i mai de preț;
fără dragoste, averea e otrava-ntregii vieți.

15. Când vei face-o căsnicie
caută-ți o pereche-așa
să se potrivească ție,
cu o stare ca a ta;
cine umblă după starea lui nepotrivită, spun:
că ori face, ori nu face, tot la fel e de nebun.

16. Adevărata căsnicie e-aceea-n care fiecare
dorește celălalt s-ajungă prin asta fericit mai tare,
în care fiecare caută ca celălalt să poată-afla
o fericire-adevărată, ‘nainte de-a-și afla pe-a sa.

17. Cine caută o nevastă fără un cusur pe lume,
moare ne-nsurat și umblă c-o batjocură la nume.

18. Nici în rai nu-i bine singur,
nici în lume, cât trăiești.
- Nu te rupe niciodată de ai tăi, oriunde ești.

19. Nu te despărți de frații și soția ta dintâi,
lângă-ai tăi și-n rău și-n bine să muncești și să rămâi.

20. Caută-ți casă și soție
cum dorești să-ți placă ție,
nu așa cum alții vor
că-i a ta și nu-i a lor.

21. Nevasta s-o asculți ades, iar mama totdeauna,
soții oricare pot a-ți fi, dar mamă-i numai una.

22. Fă-ți căsuța ta-n viață, chiar și când ai loc puțin,
în coliba ta-i mai bine decât în palat străin.

23. Numai când iei coperișul știi ce este-n casa mare,
- numai când ți se destaină vezi ce suferă oricare.

24. Cine caută cal să n-aibă chiar nici un cusur deloc
va umbla pe jos, căci astfel nu-i nici om, nici dobitoc;
nici când cauți o soție sau un soț, să nu cauți rău -
cum își are el cusurul, sigur ai și tu pe-al tău.

25. Pentru frumusețea feței nu-ți alege-o fire rea,
frumusețea feței trece, firea rea va rămânea;
trandafirul iute trece, spinii îi rămân mereu,
fericirea-nșelătoare o plătești nespus de greu.

26. Calul bun întotdeauna se spetește mai curând,
soțul bun e scump, grijește-l ca să nu rămâi plângând.

27. Pentru-un purice, ai minte,
nu-ți zvârli plapuma-n foc,
pentru-o clipă de mâine nu-ți aduce nenoroc,
pentru-o vorbă sau o ceartă nu-ți distruge căsnicia,
nu răspunde nici nu face când te va-ndemna mînia.

28. Pe lângă două surcele
ard o sută de nuiele,
două vorbe liniștite
potolesc multe ispite.

29. Când oțelul e prea tare strică singur vasul său
- soțul mânios își face singur cel mai mare rău.

30. Din pumni străini când apă ce’i
mai mult se varsă decât bei,
mai mult plătești și verși pe jos
și oricît bei ești tot setos.

31. Nu umbla cu foc la stoguri, nici cu vorbe rele-n casă,
dacă vrei o căsnicie și-o viață armonioasă.

32. Spală-ți rufele în casă și pe gardul tău le-ntinde,
că pe uliță, vecina ți le vede și te vinde;
ne-nțelegerile tale cu ai tăi nu-ți spune-n lume,
dacă vrei să n-ajungi lumii de batjocură și glume.

33. Din fântâna ta când bei
ți-e de-ajuns atât cât iei,
din fântâna altuia
n-ai de-ajuns cât ai lua.

34. Lâng-un izvor cu apă bună și lâng-un soț iubit oricând,
îți faci cu bucurie casă și cu plăcere ești șezând,
căci apa bună și iubirea sunt bunurile mai de preț
pe care nu le pot întrece oricare alte frumuseți.

35. Când blidu-i gol, se bate și lingura cu el,
când este sărăcie și soții fac la fel;
flămânzii se tot ceartă, săracii se și bat
- cei iubitori și harnici de-acestea au scăpat.

36. E mai bine cu iubirea chiar și într-o casă grea,
decât într-o casă mare și frumoasă - fără ea.

37. În unire stă puterea
și pierzare-n dezbinare,
cine strică unitatea face crima cea mai mare.

38. N-avea limbă-nțepătoare, gură spartă și dinți răi,
ca să n-ajungi să te lase și să plece-n lume-ai tăi,
căci și câinele, că-i câine, răbdător și umilit,
tot ia lumea-n cap și pleacă dacă-l cerți necontenit.

39. Nu-ți tot necăji întruna soțul pentru orice fleac,
are și răbdarea margini, aibă și gâlceava leac;
dacă nu știi cu răbdare să te stăpânești tăcând,
focul certei îți va arde căsnicia în curând.

40. Mai multe ciori pe-un uliu-l bat,
chiar și cei slabi, uniți răzbat!
- Uniți să fiți, uniți oricând
și orice dezbinări urând.

41. Doi oameni mici sunt la un loc mai mari ca unul mare,
doi slabi, uniți, pot fi mai tari ca unul singur tare;
de-aceea fiți uniți oricând, unirea e putere,
urâți pe cei dezbinători - ce se răzbună piere.

42. Funia îndoită, greu se poate rupe,
apa cu două albii greu o să se astupe,
jar cu două lemne greu se poate stinge -
dragostea unită toate le învinge.

43. Nu privi la frumusețe, ci la minte dacă vrei,
ajutor în căsnicie iar nu pacoste să-ți iei;
căci frumsețea i se duce însă pacostea rămâne,
și mai mult mănâncă viața decât bani și decât pâine.

44. Frumusețea fără minte
e ca floarea pe gunoi,
prea puțin folos 'nainte
și prea mult necaz apoi.

45. Toți aleargă după bani;
după minte, doi sărmani...
Toți s-ar da după noroc;
după minte, mai deloc.

46. Până nu-i iei șeaua iepei nu-i vezi rana-n spate,
până-o inimă nu-ți spune nu știi câte poate.

47. Via o cunoști pe roadă, boul îl cunoști la plug,
o soție și un prieten numai în același jug.

48. Trebuie un sac de sare să-l mănânci c-un om, să-l poți
îndeajuns cunoaște bine dacă-i șarpe sau e soț.

49. Ața ruptă iar se leagă, însă nodul strică-n rost,
căsnicia ruptă-odată greu ajunge cum a fost.

50. Firul rupt greu se mai toarce;
soț pierdut greu mai întoarce.

51. Domnul n-a luat pe Eva, când la soțul ei a dat-o,
nici din cap, nici din picioare, ci din coastă i-a luat-o,
căci El n-a vrut ea să-i fie cap la soț,
dar nici picioare,
ci-o tovarășă de suflet, blândă, caldă, iubitoare...

52. Unde-i căsnicia bună
e tot soare și-n furtună;
unde căsnicia-i rea,
și pe soare-i vremea grea.

53. Soțului ce te iubește dă-i iubirea ta la fel,
părtășia ta să fie fericită pentru el,
căci acel ce dă iubire este drept a fi iubit,
darul lui curat să-l simtă înțeles și-mpărtășit.

54. Când încercările vieții veni-vor peste voi din greu,
mai cu ușor o să le-nvingeți când mai uniți veți fi mereu;
de-aceea nu măriți necazul prin dezbinarea dintre voi,
acesta-i răul cel mai mare ce vă zdrobește pe-amândoi.

55. Căsnicia cu copii
are griji mărunte, mii...
Căsnicia ce nu-i are
are-o grijă, dar prea mare.

56. Casa-n care nu-i iubire e-o gheenă de suspine,
greu trăiesc cei doi alături fiecare pentru sine;
casa-n care e iubire e ca raiul cel mai 'nalt,
fericiți trăindu-și viața unul pentru celălalt.

57. Te înșeli când cumperi calul
numai pentru șaua lui;
te înșeli când cuiva prețul
numai după vorbe-i pui.
Cercetează ce cal cumperi
nu pe frâu și nu pe șa,
și pe om îl caută bine dincolo de vorba sa.

58. N-aștepta de la soție numai dar, fără greșale,
nimeni astfel nu-i pe lume
- dar tu câte ai a tale?

59. Ce folos de-o minte mare dacă nu e folosită,
ce folos de bogăție dacă-i inima zgârcită,
ce folos de frumusețe dacă-i viața prea ușoară?
- Ce-ar putea fi bucurie, poate deveni ocară.

60. Nu e munte să nu-și aibă valea lui,
la fel de mare,
nu-i pe lume bucurie să nu aibă supărare,
nu e om cu daruri nalte să nu aibă vreo scădere -
ce nu-i cu putință-n lume
nici la soțul tău nu-i cere.

61. Șerpesc fel e de-a ucide cu-al bârfirii-amar venin,
pe-un nevinovat când crede și s-așteaptă mai puțin.
Soțule, ai grijă,
luptă
și zdrobește-ndemnul rău
care vrea să-ți otrăvească casa ta și soțul tău.

62. Nu strica tu temelia casei care ți-e vecină,
să-ți acoperi groapa care poate c-ai avea-n grădină
și ai grijă ca nu cumva pentru pofta ta stricată
să strici fericirea casei semenului tău vreodată.

63. Când doi oameni sunt ca unul:
unu-n gând și unu-n muncă,
scot din orice groapă aur
și fac rai din orice luncă.
Când e dragostea deplină în cămin și-n adunare,
peste toți, din orice parte curge binecuvântare.

64. A dormi pe-aceeași pernă nu înseamnă vis la fel;
ești cu-al tău,
dar te desparte uneori un veac de el.
Ani de zile trag alături, dar când nu-s un crezământ
cei doi din aceeași casă sunt ca cerul de pământ.

65. Chiar pe iapa cea mai bună
nu poți pune două șei;
ce nu poate, nici soției niciodată să nu-i ce’i.

66. Mătura cea nouă mătură frumos,
nora, două zile, ține ochii-n jos;
dar apoi se vede, dacă se-nvechește,
mătura cât face - nora ce plătește.

67. Un bărbat nu-și lasă casa
decât cîlând îl scot din ea,
ori cuptorul care-afumă,
ori nevasta care-i rea.

68. Nu e om întreg acela ce rămâne ne-nsurat,
ci e numai jumătate,
- omul e din doi creat.

69. La nevoie poți cunoaște prietenul ce nu te lasă,
și la boala ta se vede o soție credincioasă.

70. Orice bărbat să-și țină femeia ce-a luat-o,
de asta să se țină, căci Dumnezeu i-a dat-o.

71. Cel ce se-nsoară pentru bani,
în veac n-ajunge bine,
el va avea copii golani
ce-i fac numai rușine.

72. Omul fără de soție e sărac în orice loc,
nespălat, flămând și singur și bătut de nenoroc.

73. Care este-n lumea asta nenorocul cel mai mare?
- O soție certăreață, leneșă și băutoare!
Care este bogăția cea mai scumpă și frumoasă?
- O soție iubitoare, harnică și credincioasă!

74. Toate să le faci pe lume, pe puteri, față de toți,
numai soțul și căminul să-ți iubești
mai mult cât poți.

75. Cea mai bună e soția care soțul și-l ascultă,
asta e mai prețioasă ca averea cea mai multă.

76. O femeie rea e-ntotdeauna ca și vremea mohorâtă,
cu cât ține mai mult ceața, cu atâta-i mai urâtă;
o femeie bună-i tocmai ca o zi deplin senină,
care-ți umple toată casa cu belșug și cu lumină.

77. Cine-și are-n lume iadul?
- Omul cu nevastă rea!
Iad e casa lor, sărmanii, când femeia e așa.
Cine-și are două raiuri?
- Omul cu soție bună.
Raiul e și-n cer și-n casa unde stau ei împreună.

78 Omul întreg e numai omul care e căsătorit;
și Edenul și pământul pentru doi e pregătit;
fericit e fiecare din cei doi când duc mereu,
viața lor în armonia ce-o voiește Dumnezeu.

79. Nu e munte fără plai
și nu-i casă fără bai.
Plaiul cere s-ai picioare,
baiul cere s-ai răbdare.
Plaiului să-i mergi cu soți,
baiului să-i taci cât poți.

80. Un lanț este căsnicia și-un lanț dragostea curată,
pe aceste două lanțuri - nu le rupe niciodată.

81. De trei feluri sunt femei,
iată care-s astea trei:
- cele ce n-au ochi și grijă decât pentru soții lor,
- cele ce nu văd căminul decât ca un loc de spor,
- apoi cele desfrânate ce s-agață de oricine.
Binecuvântate-s numai primele, că fac ce-i bine.

82. De trei feluri sunt bărbații,
iată care-i felul lor:
- înțeleptul ce grăiește și lucrează-ncrezător,
- și-mai-înțeleptul care face, dar și-ascultă bine,
- și cel prost, ce nici gândește, nici n-ascultă de altcine.

83. La femeia cea șireată fii cu grijă cât trăiești:
sfat nu-i cere niciodată,
însă nici s-o asuprești;
că dacă-i vei cere sfatul, afli hulă și dojană,
dac-o asuprești se face mai ascunsă și vicleană.

84. Pe cât e de greu a face, e ușor să afli vină,
cel curat mereu unește,
cel stricat mereu dezbină.

85. Nevasta și furtuna sunt câteodată rele,
dar este-n câte-o vreme nevoie și de ele.

86. Mamă, fiii-ți sunt pe lume munca ta cea mai de preț,
ei sunt scopul și cununa zbuciumatei tale vieți;
roagă-te mereu și luptă cât ești tu
și cât ei sunt,
să-i crești credincioși, acesta-i rostul tău cel greu și sfânt.

87. Mângâie-ți copilul numai când e-n somn,
nu când e treaz,
dacă vrei să-l crești să-ți fie bucurie nu necaz.

88 Unde dă mama bătând,
crește carnea mai curând,
unde bate mâna rea,
se uscă și ce creștea.

89. Cum crești fiul, rău ori bine, o să-l ai odată,
cum faci din același lemn cruce sau lopată.

90. Un tată poate zece fii să-i țină și să-i crească,
dar zece fii, ades nu pot pe-un tată să-l hrănească.

91. Fericită-i căsnicia când se face între-acei
ce-s de-aceeași potrivire și se-aseamănă-ntre ei,
la credință și umblare și la fire - căci ei pot
prin iubirea lor să-nvingă
și să-nfrumsețeze tot.

92. Cea mai bună căsnicie este căsnicia-n care
zestrea fetei stă-n credință, în iubire și-nfrânare.

93. Căsnicia-i ca și școala: bună pentru cel cinstit,
el cu ea va fi mai vrednic, mai bogat și mai iubit.
Dar e rea la cel nevrednic, căci cu ea va face rău
și mai mult ca făr-aceasta, celora din jurul său.

94. Sluga ți-o cunoști la muncă,
ruda-n vreme de urgie,
prietenu-n nenorocire
- iar soția-n sărăcie.

95. Dacă nu se ține seama de dorința unei fete,
multe inimi au să plângă, au să rabde și regrete.

96. Cine își mărită fata dup-un om ce nu-l iubește,
are să regrete veșnic fapta rea ce-o săvârșește.

97. Când căsătoria nu e un izvor de bucurie,
ea e un izvor de lacrimi, de poveri și sărăcie.

98. Cel care se leagă veșnic, mai întâi să caute bine:
scurtă este bucuria, dar sunt lungi a ei suspine.

99. Nu pot fi-ntr-o căsnicie nici mai mari nepotriviri,
nici mai rele ca acelea dintre crezuri și iubiri.

100. În zadar e plin pe-afară
când nu-i chibzuință-n casă,
unde nu e chibzuință, risipirea zdrențe lasă.

101. Prea târzie-i chibzuința când ai dat de fund de oală,
chibzuiește cât e plină,
că-n zadar vezi când e goală.

102. Cum se întâlnesc pe-o apă două lemne uneori,
astfel se-ntâlnesc pe lume și cei doi soți muritori;
merg o clipă împreună - și-apoi vine-un val ușor
le desparte și le duce...
iată veșnicia lor!

103. Putregaiul nimicește stâlpii casei negreșit
și păcatul nimicește un cămin nelegiuit.

104. Ca să ai căldură-n casă trebuie să rabzi și fum,
chiar fără de nici o piatră n-o să afli nici un drum,
chiar fără de nici o vină n-ai să afli nici un soț
- de aceea, pentru pace, rabdă cât mai multe poți.

105. Chiorul știe cel mai bine prețui ochiul avut
- văduva unui soț vrednic își dă seama ce-a pierdut.

106. Când s-a prăbușit stejarul, a căzut și umbra lui,
- când se duce soțul vrednic toți rămân ai nimănui.

107. Cine vrea, ades nu vine,
cine vine-ades nu-l vrea,
- rar se întâlnesc pe lume potriviți și el și ea.

108. Nu poți numai cu o mână împleti o funie bună,
nici viața fericită fără-o dragoste-mpreună.

109. Un deget nu-i o mână,
o frunză nu-i un crin,
o grindă nu-i o casă
- un om nu-i un cămin.

110. Numai la drum lung se vede cât de răbdător e-un soț
- ce nu poți nici cu răbdarea, niciodată n-o să poți.

111. Ajută-ți soțul slab, ca-n urmă să nu ajungi
să duci tu tot,
chiar și puțin, tot e mai bine când amândoi să tragă pot.

112. Când trag cei doi boi alături,
plugul face brazdă bună
- fericită-i căsnicia când trag soții împreună.

113. Râul îl cunoști trecându-l,
omul - când trăiești cu el,
și pe soț în suferință
- dacă-i lup ori dacă-i miel.