Ca un pom cu mere de-aur
cerul e de stele plin,
printre ele mii de îngeri
fericiți se duc și vin.

Cînd o stea căzând se vede,
ea-i un măr ce s-a desprins
când o aripă de înger
prea grăbită, l-a atins.

Luna-i ca un coș de aur
unde îngerașii pot
dimineața să adune
merele din pomul tot.

Seara mărul cel de aur
iar rodește minunat
parcă-s tot aceleași mere
căci li-e locul neschimbat.
... Cei care-L iubesc pe Domnul
vor ajunge fericiți
să culeagă mere de-aur
ca și îngerii iubiți.

Și vor duce cu iubire
rod de aur luminos
în cântări de fericire
Domnului Isus Hristos.