Nemuritoarele comori
sunt mărturie vie
acelor ce, nemuritori,
s-au dus în veșnicie.
Orice troiță și izvor
și piatră și cărare,
sunt semne ce ne spun de-a lor
eroică 'nălțare.
Când măreția le-o simțim
cum umple înălțimea,
ne-ascundem, nici să nu ne știm
Urmașii lor - micimea.
Ce mari părinți ne-au ctitorit
aceste-așezăminte!
Cu ce mâini sfinte le-au zidit
pe cer și pe morminte!
Ei n-au murit, ci doar s-au dus,
lăsând Masa Tăcerii,
prin Poarta de Sărut în sus
pe treptele-nvierii.
Ce grav e chipul lor tăcând
în trecerea divină;
solemni, ca îngerii urcând
coloana de lumină...