Nori apăsători de ploaie se-ntind pe-ntreaga zare,
Marea spumegă în valuri clocotind asurzitor,
Întunericul coboară căci lumina încet dispare,
Iar văzduhul se răcește și devine apăsător.

Barca mea ce până acum plutea lin la malul mării,
Dintr-o dată se ridică parcă prinsă de-un elan
Ce o poartă sus pe creste, pe înspumegate valuri
Și o depărtează iute de al mării lung liman.

Liniștea și bucuria ce-o simțeam până acum,
Mi s-a spulberat ca valul ce se sparge de o stâncă
Și ca la lemnul care arde și se-mprăștie în fum,
Și-a lăsat în urmă jarul și-o tristețe prea adâncă.

Vântul bate cu putere, marea urlă în jurul meu
Dar eu stau pitită-n Barcă și cu mâinile amândouă
Mă agăț de lemnul Bărcii, fiindcă Barca-I Dumnezeu
Ce mă scoate din furtună să îmi dea o viață nouă.

El Hristos e Domnul Vieții, îmi e scut și îmi este arcă,
Cu Isus la cârma vieții nu mi-e teamă de nimic
El mă apără de valuri să nu cad din a mea barcă
Mă ridică în lumină chiar pe brațul Său puternic.

Hai veniți la Domnul Vieții, vă așteaptă cu iubire
El, Isus e Salvatorul care a murit pe cruce,
El ne spală în al Său sânge și ne dă în dar salvare
El e singurul din lume ce în cer ne poate duce!

Amin!
5.12. 2024