Înțelepciune, sfânt trimis
al Dragostei Divine,
ce lume mi-ai deschis
când te-ai unit cu mine.

Cu ce necunoscut fior
mi-ai sărutat credința,
când cerul tău cu nici un nor
mi-a-mbrățișat ființa.

Când te-ai plecat spre viața mea
ca primăvara plină,
cum ai adus de-odată-n ea
o mare de lumină.

Când ți-ai lipit sărutul sfânt
de fruntea mea uscată,
ce tainic și ceresc avânt
m-a-ntinerit deodată.

Când ți-ai atins de ochii mei
izvoarele de rouă,
de peste munții tăi, în ei
venea viața nouă.

- O, drag și sfânt trimes de Sus
să-mi porți un braț de cruce,
condu-mă tot mai cu Isus
și nu mi te mai duce...