Ce mult mi-ai dat - și ce comori nespuse
- nu-i împărat așa de-avut ca eu
dar ce-Ți fac eu, o ce-Ți fac eu Isuse,
îndatorat și-ndatorat mereu!

O, cum să-Ți pot puținul ce-l știu face
că nici acest puțin nu pot să-l fac,
și sufletu-mi în lacrimi se desface
îndatorat și-ndatorat în veac.

De ce nu pot să-Ți dau ființa toată
cu tot ce am, cu inima din sân,
când Tu Te-ai dat în totul dintr-o dată
ci-ndatorat și-ndatorat rămân!

Dezleagă-mă Iubitul meu de toate,
cum pentru mine Tu Te-ai dezlegat,
să-Ți pot da tot ce-n inimă se zbate
atât de-ndatorat și-ndatorat...