Doamne-al fericirii mele
cât ești Tu de bun,
de-ar fi lacrimi câte stele
tot n-aș ști să-Ți spun
câte mulțumiri curate
aș dori să-Ți zic,
- Doamne, dar din toate-toate,
nu-Ți mai pot nimic!
Numai taina rugăciunii
mi-o înalț sfios,
numai cântecul minunii
tremură frumos,
numai candela uimirii
arde fericit,
înălțîndu-Ți al iubirii
dor nemărginit.
Doamne-al bucuriei sfinte
lasă-Te cuprins,
de al inimii fierbinte
foc ce l-ai aprins,
să Te dulce-mbrățișeze
fericirea mea
la picioare să-Ți așeze
tot ce-ai pus Tu-n ea.