Sfârșit de an. Îmi pare
Că timpul a zburat
Și s-a topit în zare
Iute, ca niciodat'!
Și iarăși fi-vor chefuri
Cu chiot și elan
Și iar se vor da cepuri,
Că doar e noul an!
Va fi iar îmbuibare
Cum e pe la ospețe
Și amețeală mare
Se va citi pe fețe!
De Revelion, în lume,
Păcatul va dospi;
De Domnul, de-al Său Nume,
Cine-și va aminti? ...
Puțini, căci mulți se-nchină
Paharului de vin,
Puțini sunt azi lumină,
Puțini chiar sunt creștini!
O, știe omul oare
Să spună negreșit,
Când viața lui sub soare
Poate lua sfârșit? . .
Desigur că nu știe,
C-altfel s-ar pregăti
Să n-ajungă-n urgie,
Ci sus, în veșnicii!
Căci ultima suflare
Mulți sunt cei ce-și vor da
În noaptea de chef mare
Și-n hău ei vor cădea!
Nu e oare mai bine
Ca și în noul an
Să ai gânduri senine,
Privind spre Canaan?
O, e de căpetenie
Mai mult de mii de ori
Trăirea în sfințenie
Cu-al tău Mântuitor!
Căci prin preasfântul sânge
Ai fost răscumpărat
De Domnul pe o cruce,
Să nu fi condamnat!
De Revelion, fii gata
De zborul către cer,
Fii gata de răsplata
Divină, din etern!
Tentații ca stricații,
Să chefuiești ca ei,
Să nu ai precum alții:
Veghează, Timotei!
Acum, când lumea cheamă,
De chefuri pregătită,
Tu bagă dar de seamă,
Veghează-n orice clipă!
Căci Dima nu e singur,
Ci mulți sunt tot ca el:
Ei vor ajunge-n chinuri,
Nu vor ajunge-n cer!
Dar tu te pregătește,
De vrei sus, cu Hristos,
Prin Domnul te sfințește
Căci locul tău nu-i jos!
Fii gata de plecare
Căci mult nu va mai fi
Și sus, la sărbătoare,
Cu El te vei uni!