Vino, îngerul iubirii
să urcăm un cer mai sus,
până-n soarele măririi
unde știi că stă Isus.

Toate zările trecute
să lăsăm în urmă rând,
prin hotare neștiute
să zburăm cu drag cântând.

Să avem prin fiecare
câte-un fericit popas
o cunună și-o cântare
și apoi un bun rămas.

Către-o stare și mai naltă
să mă chemi pe rând să sui
mai frumos ca-n cealaltă
noul cântec să mi-l spui.

Când frumoase toate șapte
cerurile, le-am trecut,
să fiu râu de roade coapte
pus pe-al soarelui sărut.
... Vino îngerul iubirii
în genunchi cu mine Sus,
în Cântarea Nemuririi
Una veșnic cu Isus!