O, cum mă mustră toate,
Isuse, când greșesc,
când căile curate,
un pas le părăsesc,
când chiar o clipă poate
de Tine pot uita,
- de ce mă mustră toate,
Isuse, chiar așa?
de ce Isus de ce, de ce Isus de ce,
de ce mă mustră toate, atuncea chiar așa?

O, cum mă mustră luna
și soarele de sus,
învinuind întruna
un gând ce nu l-am spus
și florile grădinii
și locul meu tăcut,
îmi mustră gândul vinii
ce-o clipă l-am avut
de ce Isus de ce, de ce Isus de ce,
de ce îmi mustră toate, ce eu nici n-am făcut?

O, Doamne, dar ce bine
e că mă mustră tot,
ca nicicând fără Tine
un pas să nu mai pot
un grai să nu pot scoate,
un gând să nu rostesc,
- ci mustră-mă din toate
atuncea când greșesc
nu mă lăsa Isus, nu mă lăsa Isus,
ci mustră-mă din toate, atuncea când greșesc.