AI MILA, DOAMNE!
Amare lacrimi curg șiroi,
Şi mă afund în noroi.
Sub povară mă încovoi,
Inima adesea mi-e sloi.
Caut razele de Soare.
Tot mai tare inima doare.
Caut a cerului vigoare,
Când zâmbetul dispare.
Ne-vegherea mă înnămoli,
Durerea nu se domoli,
Sufletu-mi se zvârcoli.
În hău mă rostogoli.
Mă căiesc că n-am vegheat,
Cu nimicuri m-am ocupat.
De sfințire m-am depărtat.
Duhul Sfânt l-am întristat.
Privește cum alerg năucă,
Caut calea spre Tine să ducă.
Cu iubirea Ta, Tu mă ridică,
Cum se-ndură Tatăl de a sa fiică.
Trimite Doamne îndurare,
Fă în mine divină schimbare.
Cu ungere divină, ce dă valoare.
Fă în mine o vie metamorfozare.
Deschide-mi bine ochii mei,
Unge-i cu a sfințirii ulei.
Să strâng roadele iubirii, temei,
Să fac mereu doar tot ce vrei.
Ai milă Doamne! Cer îndurare!
Mai dă-mi o sfântă îmbrățișare.
Însuflețește-mă cu divină iubire,
Curăță rugina din a mea fire.
Cu Foc Sacru mă prelucrează,
Ființă nouă metamorfozează,
Să fiu pentru vecie trează,
În mine sfințire întemeiază.
Mă poartă pe brațele Tale,
Cunoști viața colbului în vale,
Tu ști cât este lutul de moale.
Fă să rodească, roade spirituale.
Tu ești Olarul, ne modelează,
Tu ești, Isus, ne cercetează,
Răul din noi, îndepărtează,
Cu lumina Ta, ne protejează.
Toți cei dragi, să vină la Tine,
Să nu se-împiedice de mine.
Milă Îţi cerșesc! Ai milă de mine!
Numai sub aripa Ta, ne este bine.