1. Taina spusă la ureche
ți-o auzi la mii de leghe;
ține-ți taina pentru tine
de n-o vrei la nu știu cine.
2. Slabă-i inima lumească,
tare-i inima-nfrânată:
numai calea înfrânării este binecuvântată.
3. Stăpânirea-n curăție
și umblarea-n înfrânare
te feresc de multe rele
și de multe zile-amare.
4. Numai o viață sfântă ți-ar da dreptul a te plânge,
dar când ai o viață sfântă,
rar te plângi,
orice te-ar frânge.
5. Inima e ca o harfă: mereu fără câte-o coardă,
nu va fi desăvârșită, orișicât ar fi să ardă;
de aceea niciodată n-aștepta să afli-n viață
înfrânare făr-o vină, munte fără nici o ceață.
6. Orișicând și orișiunde pașii înfrânării sunt
însoțiți de ploi și grindini și ispite pe pământ,
niciodată, înfrânarea n-a avut un drum ușor -
dulce-i pentru ea doar slava cea din veacul viitor.
7. Dacă vrei să-nvingi dușmanul, stăpânește-te luptând -
mare har e stăpânirea celui cumpătat și blând,
mare biruință are cel stăpân deplin pe sine;
orice rău învingi pe urmă,
când te-nvingi întâi pe tine.
8. Cât ar fi de lungă iarna-nviforată,
zorii primăverii tot răsar odată -
plata înfrânării, cât o să-ntârzie
crede-o și-o așteaptă: sigur o să vie.
9. Ține-ți câinele cu foame dacă vrei să-l ai de casă,
însă vezi să nu-i dea altul coaja lui, c-atunci te lasă;
ține-ți fiul în al cinstei înfrânare totdeauna,
dar ai grijă să nu-l fure desfrânarea și minciuna.
10. Ține-ți inima-nfrânată în a cinstei ascultare,
dar ferește-o să nu cadă dincolo de înfrânare.
11. Fiecare suflet piere prin a lui neînfrânare;
cât e-n stare el să-și facă, nimeni nu mai este-n stare.
12. Îmbuibarea cu mâncare,
pentru multe este rea:
sufletu-l învârtoșează, inima o face grea,
mintea o secătuiește, face trupul moleșit
și zădărnicește vlaga omului păcătoșit.
13. Fiara nu-și apleacă fruntea decât frântă și ucisă:
firea rea, numai sub cruce stă supusă și învinsă.
14. Toate relele din lume doar din desfrânare vin -
lipsa înfrânării umple trup și suflet cu venin.
15. Mâna știe să măsoare mult mai sigur ca privirea -
hărnicia și-nfrânarea nu te-nșeală nicăierea.
16. Petrecerile lumii nu-mbogățesc nicicând:
acel ce nu le lasă, va plânge și flămând.
17. Cine mai puțin mănâncă,
mai mult are să trăiască;
cumpătarea și-nfrânarea anii vieții au să-i crească.
18. Bună-i calea înfrânării și cuminte-i cine-o ține,
cine-a mers pe ea în viață a mers drept
și-a ajuns bine.
19. Înfrânarea este bunul cel mai prețios în viață;
cine-o are totdeauna merge cu lumina-n față.
20. După cum e-ndrumătorul, așa-s și cei îndrumați.
Cum să-ndrume în lumină cei ce sunt întunecați?
21. Nu e bine-acolo unde nu-i nici un conducător,
însă nu-i nici unde frâul e pe mâna tuturor.
22. Toate-averile din lume n-ajung celui doritor -
mulțumit e numai omul înfrânat și răbdător.
23. Mai presus de împlinirea oricăror dorințe rele,
este înfrânarea care face să renunți la ele.
24. Cel ce are înfrânare - și dorește mai puține,
are mai puține lipsuri
și trăiește mult mai bine.
25. Pe calea înfrânării-i viața - ferice-i omul înfrânat;
pe calea desfrânării-i moartea
- și vai de cel ce stă-n păcat!
26. În neprihănire toate sfintele virtuți s-arat -
cel neprihănit e omul drept și bun și înfrânat.
27. Înțelepciunea-i pentru suflet
ce-i sănătatea pentru trup:
ferice-acei ce pentru suflet din timpul trupului își rup.