1. Fiul meu, tu niciodată nu dori nimic ce-i rău,
nu fii lacom niciodată, nu trăi din furătură,
că de nu te vede nimeni, este-un Ochi, este-o măsură,
care vede și plătește orice gând și pas al tău.

2. N-asculta de lăcomie când în inimă te-mpunge
căci și multul se sfârșește când puținul nu ajunge.

3. Cel ce de puțin cârtește
nici de mult nu mulțumește.

4. Bine-i să nu faci risipă, însă nici să fii hapsân:
banu-i bun de-l ai ca slugă, dar e rău de-l ai stăpân.

5. Vai de țara unde marii cu tâlharii se înjugă
să-i înlăture pândarii ca s-o stoarcă și s-o sugă,
căci oriunde lăcomia când pe cei mari stăpânește,
pe cei mici nefericirea și mizeria-i pândește.

6. Nu fi lacom, cu-nșelarea n-aduna averi străine,
căci oricând înșeli pe altul mai întâi te-nșeli pe tine.

7. Nu iubi pe lume banul, că-n a inimii cămară
când e banul înăuntru, cinstea-i aruncată-afară.

8. Pe Cântarul Mântuirii
sufletul și banul pururi sunt ca două greutăți,
iar în clipa cântăririi
pe când brațele se mișcă spre în jos sau spre înalt,
oricând unul se ridică, se coboară celălalt.

9. Fiii mei, voi niciodată nu vă vindeți conștiința
ca să cumpărați cu prețu-i fericirea și dorința,
că de faceți târgu-acesta și nu-mi ascultați povața
fericirea câștigată vă va otrăvi viața.

10. Nu-i nimic pe lumea asta mai urât și mai stricat
de cum este lăcomia omului nesăturat
și nu-i fiară-atît de crudă, șarpe cu mai mult venin
decât lacomul ce are sufletul de demoni plin.

11. Lăcomia-i hoțul care fură tot ce ai mai bun
și-un tâlhar ce-ți jefuiește inima de-ajungi nebun.

12. Dorința celor ce se-mbuibă e ca de câini și ca de porci,
mâncări și băuturi și pofte îi vezi căutând pe unde-ntorci,
căci pofta când te stăpânește te-aruncă-n cel din urmă loc
mai jos ca cel mai de ocară și mai netrebnic dobitoc.

13. Nici o vrăjmășie nu e ca iubirea cea de ban,
nimeni nu te chinuiește ca acest urât satan,
nimeni nu te face-n lume ca zgârcenia sărac
- blestemată-i lăcomia și aici și-n iad în veac.

14. Cei ce se iubesc pe dânșii și-al lor interes mereu
își sugrumă conștiința, - îi va bate Dumnezeu.

15. Nu doriți mărirea lumii căci mereu numai cu-amar
și cu sânge și cu lacrimi este plin al ei pahar,
gustul slavei lumii trece, însă focul ei în veac
o să ardă viața celor care l-au avut pe plac.

16. Prietene, de lăcomie și de furt să te ferești,
decât să trăiești hoțește mai bine să nu trăiești.

17. Nu fi îndrăzneț la furturi sau la fapte de rușine
că nici noaptea, nici pădurea parte și-adăpost nu-ți ține,
hoțul n-are nici un prieten, toate-i poartă vrăjmășie,
când mai singur se va crede se va pomeni-n urgie.

18. Nu e pacoste pe lume ca iubirea cea de ban,
nimeni nu te înjosește ca acest cumplit dușman,
nimenea nu-ți ia nici cinstea, nici prietenii ca ea,
s-o urăști viața-ntreagă că-i năpasta cea mai rea.

19. Nu dori s-aduni avere căci cu-atât de mult amar
îți va fi pe veșnicie plin al chinului pahar -
și-apoi toată nedreptatea ce-o vei face pân-o strângi
toată-ai s-o plătești odată, și amarnic ai să plângi.

20. Omul prin cinstită muncă are doar un trai cinstit,
- unde-i strânsă-avere multă e ceva nelegiuit,
a fost cineva acolo ce-a nedreptățit cândva
iar aceasta peste-averea strânsă-n veci va apăsa.

21. Nu fii lacom niciodată după bani, căci ei ascund
lațul ce te duce-n moarte și te trage-n iad afund.

22. Toată patima-i urâtă, toate relele-s păcate,
lăcomia însă pare mai urâtă decât toate.

23. Mintea omului orbește mai ales prin lăcomie,
lacomul nimic nu vede și nimic nu vrea să știe,
numai banul - pentru-acesta dă orbiș ca porcu-n tină,
pentru-aceasta nimicirea din acesta o să-i vină.

24. Ca și haina cea prea mare
ce te-mpiedică-n mișcare,
tot așa-i păgubitor
banul mult și strâns ușor.

25. Omului pierzare-i vine mai ales din trei păcate:
lăcomia, slava lumii și plăcerile stricate;
dacă le învingi pe-acestea și-ți ții inima curată,
mintea ta va fi-nțeleaptă și vecia luminată.

26. Lăcomia este-un sfetnic rău și orb și fără minte,
vezi pe câți i-a dus ea-n lanțuri, în rușine și-n morminte.

27. Fericit acela care banu-n lume nu-l orbește,
ci la toți ajutorare dă cu grijă cât trăiește.

28. Precum haina cea prea mare
ce te-mpiedică-n mișcare,
banul peste trebuință
te împiedică-n credință.

29. Nu-i pe lume om mai jalnic să-l deplângi și ocolești
decât cel ce umblă numai după-averile lumești,
tot ce are și în suflet și-n afară-acest smintit
e-o pornire care-l face și orb și nesuferit.

30. De la mâță nu scoți pește,
de la lacom nu scoți dar,
cum nu scoți din piatră apă
ci te chinui în zadar.

31. De-ar fi lumea după câini
ar muri toți caii mâini’,
de-ar fi lumea după hoți
s-ar ucide câinii toți,
de-ar fi lumea fără frână
ar pieri-ntr-o săptămână.

32. Se îneacă cel ce sare
la bucata cea mai mare
- lăcomia-i boală grea,
vai de cel robit de ea!

33. Cel ce știe numai adă, dar nu știe zice na
e un lacom care veșnic numai foame va avea.

34. Cine caută tot prea mare,
pierde și puțin cât are,
cel ce ne-ncetat mai vrea
pierde și ce mai avea.

35. Ce-ți ajunge e al tău,
ce-ți întrece este rău,
ce-ți ajunge-i avuție,
ce-ți întrece-i lăcomie.

36. Bună-i și găina ta,
dar mai bună-a altuia,
că-i mai mare și mai grea
și-are ouă de-o oca.

37. Ochii lacomului sar
iepurele-l văd măgar.
Fericit e omul care
mulțumit e cu ce are;
dar cel lacom și flămând
va fi blestemat oricând.

38. Cel lacom, ca și cel zgârcit,
e omul cel mai osândit,
că-i rob la mila orișicui
și nici ce are nu-i al lui.

39. Până nu-l storci cu putere din burete nu scoți apă,
lacomului, fără silă, nici ce e dator nu-i scapă.

40. Bună e dreptatea care smulge de la cel ce ține
tot ce pe nedrept adună, tot ce nu i se cuvine.

41. La stăpînul cel zgârcit
sluga-i hoață negreșit,
ca să-și facă din furat
plata ce nu i s-a dat.

42. Oricâtă apă bea un pește, toată pe urechi o scoate
și-orișicât zgârcitul strânge, lumea i le fură toate.

43. Ce lopata grămădește
vine sapa, risipește -
unde-i un zgârcit, de zor
vine și-un risipitor.

44. Porcul strânge la untură pentru alții până moare,
astfel face și zgârcitul în prostia lui cea mare.

45. Prostul cât muncește-o vară
risipește într-o seară,
cel cuminte, ban cu ban
dintr-o lună are-un an.

46. Zgârcitu-i traistă fără gură,
risipitorul fără fund,
în amândoi un iad de patimi și de păcate se ascund;
ce unul blestemat adună furând și înșelând zgârcit,
un altul blestemat aruncă și-mprăștie nelegiuit.

47. Nu lua ce nu-i cu dreptul,
nu primi ce nu-i curat,
căci cu mult mai mult vei pierde
decât crezi c-ai câștigat.

48. Cine a furat odată este fur întotdeauna,
cum e mincinos cel care a iubit și-a spus minciuna.

49. O minciună spusă-odată
e ca ușa descuiată
și ca ulița umblată:
mergi ușor și altădată.

50. Cel pornit pe furătură
astăzi fură, mâine fură -
cel pornit pe căi alese
orice iese n-o să-i pese.

51. Când ajuți pe cel ce fură ești tot lotru ca și el,
căci păcatul tot păcat e, chiar dacă-l numești altfel.

52. Sunt mai răi ca cei ce fură, cei ce-ascund pe furător,
mulți nu fură când nu este cine-ascunde furtul lor.

53. Nu de noapte, nici de vreme,
hoțul tot de hoț se teme.

54. Oaia cât de hoață-ar fi,
nimeni n-o va bănui;
lupul cât de pocăit,
nu-l ia nimenea cinstit.

55. Rareori acel ce fură
nu-i acela care jură,
deseori cel vinovat
strigă cel mai tare-n sat.

56. Când vede c-a fost zărit,
hoțul zice c-a glumit,
căci hoția totdeauna
umblă-n gură cu minciuna.

57. Nu e cugetul curat
nici de dat nici de luat,
ci-i comoara cea de preț
ce n-o află-orice drumeț
și e aur scump și rar,
când îl pierzi nu-l afli iar.

58. Cel ce prea se străduiește
de se dezvinovățește,
rareori ai să găsești
când de-a dreptu-l bănuiești.

59. N-am văzut om săturat
cu mâncare din furat;
cu pâinea furată-n veci
nu te saturi, ci te-neci.

60. Fură azi, mai fură mâini’
dar nu fură săptămâni,
azi de-un fel, mâine de-un fel
dar poimâine vai de el.

61. N-am văzut om încălzit
cu lemne din jefuit;
cu ce furi și jefuiești
te aprinzi, nu te-ncălzești.

62. Din ce bei - din ce-ai mai bea,
din ce furi - ai mai fura,
din ce cazi - te înjosești
până când te prăpădești.

63. Cea mai moale pernă-n lume este cugetul curat,
nu ți-l întina vreodată nici cu cel mai mic păcat.

64. Chiar și cea mai mică vină e ca praful mititel
ce pe geam se tot depune până nu mai vezi prin el.

65. Nu da pasărea din mână pe porumbul de afară,
ce-i în mînă nu-i minciună, ce-i pe șură iute zboară.

66. Să nu-ți dai puținul de-astăzi pentru multul de la vară
- lacomul și cu zgârcitul sunt mai păcăliți din țară.

67. Nu da poamei cu piciorul
căci se poate să-i duci dorul -
când e bine folosit
nu-i nimic disprețuit.

68. Nu fi scump și nu fi leneș
de vrei bine ca să-ți meargă,
scumpul mai mult păgubește,
leneșul mai mult aleargă.

69. Până n-ai opincă nouă n-arunca pe cea cârpită,
nu cumva să porți de silă una și mai găurită.

70. Când nu dai un cui, adesea pierzi o scândură căzută;
pentru-un leu nedat la vreme pierde, cel zgârcit, o sută.

71. Din o masă gata-ntinsă mulți se-nfruptă nechemați,
după munca celui vrednic culeg mulți nerușinați.

72. Nu fi lacom după-avere, nu fi lacom după bani,
lăcomia ți-i va face pe toți oamenii dușmani.

73. Cu un bob
tot neghiob,
cu un ac
tot sărac,
cu un pic
tot nimic,
- cine nu-i sătul c-un strop,
nu-l mai satură un snop.

74. Lăcomia te va face vânzător și hrăpăreț,
nimicindu-ți pe vecie tot ce poți avea de preț.

75. Mai presus de conștiință și mai scump nimic să n-ai,
nici pe bani, nici pe-nălțarea cea lumească să n-o dai,
nu lăsa ca lăcomia să te-aplece spre păcat
că vei deveni o zdreanță și-un gunoi de lepădat.

76. Aurul e cheia lumii, multe uși descui cu el,
numai Ușa-Mpărăției Cerului n-o poți astfel.
Ușa asta o deschide numai plânsul cel căit
al aceluia ce-ntoarce de pe drumul cel greșit.

77. Un singur fel de aur deschide Cerul sfânt:
cel dăruit cu milă durerii pe pământ,
cel împărțit cu milă să-mbrace pe orfani,
să sature flămânzii, s-ajute pe sărmani.

78. Zgârcitul cumpără mai scump
- căci marfa lui nu ține -
ce cumperi ieftin, rupi curând -
și mult mai scump îți vine.

79. Nu dori să propășești
prin afaceri tâlhărești
căci când crezi că-ți merge bine
cazi de-i vai și-amar de tine.

80. Când un sărac mănînc-o rață, bolnav e unul din ei doi,
altfel săracul și cu rața se întâlnesc doar pe zăvoi.

81. Orice boală are leac,
orice hoț își dă de hac.

82. Mai ușor să intr-o funie pe urechea unui ac
decât cel zgârcit să fie bun și tuturor pe plac.

83. Stăpânii răi și lacomi toți
îi fac pe slugi s-ajungă hoți,
căci neprimind ce meritau
hoțește dreptul lor și-l iau.

84. Om hrăpăreț și lacom pentru-un strop îți ia o baltă,
dacă-ți dă, ce dă c-o mână ia-ndoit cu cealaltă.

85. O, oameni răi, voi strângeți avere peste-avere
și nu vedeți, aceasta ce griji și munci vă cere...
Aici munciți cu strânsul, în iad munciți c-ați strâns,
- o, biet bogat, nu-i nimeni ca tine mai de plâns!

86. Cel în stare să adune cel mai mult
în chip cinstit
și să cheltuiască-n felul cel mai bun și mai simțit,
doar acest bogat din lume cred că este fericit.

87. Avuția cea mai rară
e-năuntru, nu-n afară;
bogăția celor sfinți
stă-n virtute nu-n arginți.

88. Pierderea averii lumii unora li-e spre folos,
oamenii, scăpați de-avere, mai ușor văd ce-i frumos.

89. De-orișice avere-n lume ai să te desparți curând,
ori te lasă ea pe tine ori o lași tu, vrând-nevrând,
ce vei face-atunci când singur vei rămâne și sărac?
- numai sufletul e-averea care-ți va rămâne-n veac.

90. Când n-o să ai decât atâta cât ai să duci cu tine jos,
de ce nu-ți strângi mai cu silință avutul cel nemincinos?

91. Lăcomia-navuțirii pe-al ei rob nu-l potolește
precum lemnele pe flăcări nu le scade ci le crește.

92. Robul lăcomiei lumii, lumea-i dă și lumea-i cere,
când averea pentru viață, când viața pentru-avere,
însă cel ce este robul cerului, acela cată
să-și dea Binelui și viața și averea-n lume toată.

93. Toți bătrânii au cusurul de-a tot strânge mult
și-n pripă,
cum i-ar aștepta viața și nu moartea-n orice clipă;
înțelept e-acela care strânge harnic cât trăiește,
numai ce nu fură hoții, nici rugina nu-nvechește.

94. Câinele grădinii stă-n varza frumoasă
dar nici el nu mănâncă, nici capra n-o lasă.
Bogătașul lacom lângă aur piere,
nici el nu-l atinge,
nici dă cui i-l cere.

95. Și înțelepciunea-i prinsă uneori de lăcomie,
atunci din înțelepciune ea devine nebunie.

96. Dragostea de bani orbește chiar și ochii înțelepți,
de aceea totdeauna au fugit de ea cei drepți.

97. Umblă numai după-averea care-o ai după sicriu,
asta hoții nu ți-o fură
și nici n-o plângi prea târziu.

98. Un câștig murdar aduce pagubă întotdeauna,
pofta lui orbește ochii ca trufia și minciuna.

99. Nădejdea de câștig murdar
e pasul către-un foc amar,
și-un început nefericit
spre tot ce-i josnic și-osândit.

100 - Să nu prețuiești câștigul care-n pagubă sfârșește,
nici disprețui câștigul ce din pagubă-nflorește.

101. Nu lăcomi la lucrul ieftin vândut de cei lăudători,
că marfa ieftină și proastă o vei plăti de zece ori.