Eu vin din timpuri depărtate,
când puneam la geam, gutui...
Când iernile erau curate,
când lampa lumina în cui.
Eu vin din anii aceia-n care
era pământul mai curat.
Iar Dumnezeu, în fiecare
sădea iubire ne-ncetat...
Eu vin din vremuri asfințite
când era simplu și frumos...
Când sufletul era cuminte,
plin de credinţă în Hristos.
Eu vin din timpu-n care omul
avea cei șape ani de-acasă,
în suflet Îl purta pe Domnul,
Și viața o trăia frumoasă.
Fără lux și fără nazuri,
dar în suflet cu lumină,
făcea față la necazuri
și la tot ce-avea să vină.
Mă simt veche-n lumea nouă,
când privesc în jurul meu...
M-aș întoarce unde plouă,
cu credință-n Dumnezeu!