Câte clipe, câtă viață, cât amar de frumusețe
Au trecut pe lângă mine, ca un abur efemer
Am simțit în depărtare un fior de bătrânețe
Și-am știut că amânarea m-a îndepărtat de cer

Câte ceasuri, câte șanse, câte bătălii pierdute
Au lăsat în mine urme, dureroase amintiri
Câte spuse, câte lacrimi, câte promisiuni făcute
Mi-au adus întâi speranțe, iar apoi dezamăgiri

Câtă fericire, Doamne! Câtă dragoste respinsă
Au plecat subtil din mine și din amărâtu-mi piept
Câtă binecuvântare, câtă slavă necuprinsă
Le-am pierdut pe veșnicie, fiindcă n-am fost înțelept

Câte gânduri, câte glasuri și îndemnuri ignorate
Au făcut din mine omul cel mai slab și păcătos
Câtă milă și blândețe, câtă sfântă bunătate
Mi-au adus aminte astăzi, cât de mare e Hristos