Când pentru iubirea de Tine,
cânta-voi prea dulcele-Ți plac
și alții lovi-vor în mine
- o, iartă-i că nu știu ce fac!

Când pentru-a-mplini ce e bine,
voi da tot avutu-mi sărac,
și unii-arunca-vor în mine,
- o, iartă-i că nu știu ce fac!

Când zarea privirii senine
cu lacrima rugii mi-o-mbrac,
și mulți sunt să râdă de mine,
- o, iartă-i că nu știu ce fac!

Când dorul de-a fi mai cu Tine
mă face să plâng ori să tac,
și-ai mei vin să strige la mine,
- o, iartă-i că nu știu ce fac!

Când jertfa umblării cu Tine,
pe calea știută mi-o fac,
și mulți se răzbună pe mine,
- o, iartă-i că nu știu ce fac!