UMBRA ÎNGERULUI MEU
Eu sunt de lut și a firii, eu sunt o păcătoasă,
Privind adânc în mine, mă tem, sunt tenebroasă,
Nu mă cunosc prea bine, mă tem de a mele umbre,
De stau în întuneric, imaginile-s sumbre,
Sunt doar gunoi și tină, am faptele mânjite,
Chiar cele ce par bune, sunt fapte poleite,
Căci firea este aspră, șireată și parșivă,
Când e vorba de mine, sunt foarte permisivă.
În firea mea mârșavă și binele ce-l fac,
Este mânjit de toate, de aceea o să tac,
Nu am nici o putere să lupt eu contra firii,
Sunt bulgăre de tină ce e sortit pieirii.
Un înger de lumină la mine a venit,
Și m-a luat de mână, să vadă de-s rănit,
M-a cercetat mai bine și rana mi-a închis,
Apoi mi-a deschis cerul, să văd spre paradis.
Mi-a șters tina murdară, a șters păcatul meu,
Și m-a luat de mână, mă va însoți mereu,
Spre țara de lumină, spre patria de sus,
La poala hainei Sale, la poala Lui Isus,
Și îmi va da coroană și aripi îmi va da,
De acum în lupta asta eu știu, nu voi ceda,
Căci nu sunt doar o umbră, un om ce a căzut,
Sunt înfiat la cruce, nu sunt copil pierdut.
Emilia Dinescu