O, Sfânt Izvor, ce nalt e cerul
spre care blând ne-am aplecat,
ce minunat a fost Misterul
din care ne-ai cuminecat
ce-ndreptățită-i fericirea
ajungerii ce-o tot dorim,
să ne aducă-mpărtășirea
Cerescului Ierusalim.

O, Sfânt Tabor, ce naltă-i starea
de-ngenuncheri pe culmea ta,
când strălucită-mbrățișarea
cu harul, n-o putem purta
când Taina și-a-mplinit deplină
desprinderea de tot ce-i Jos,
ființa devenind Lumină,
de-aceeași Fire cu Hristos.

O, Sfânt Fior, ce neștiută
e încă taina ce-o dorim,
din Clipa de uimire mută,
spre care tremurând privim,
când peste lacrimi strălucite
purtând sărut Dumnezeiesc,
ne vom simți nemărginite
ființele cerești cum cresc...