De Tine-am fost aproape de când nici Te știam,
priveam mereu în cale-Ți deși nu Te-așteptam
în inima mea Doamne, iubirea Ta era
de când nici se născuse, de când nici nu părea.

În clipa întîlnirii cînd mi-ai cerut să bei,
Cuvântul gurii Tale deschise ochii ei,
și dulcea Ta căldură, i-atinse-al ei izvor,
și-l prefăcu lumină, și lacrimă și dor.

De-atunci mă porți prin soare, prin rouă și prin vis,
și nu-i nici drum cu Tine, nici cer să-mi fie-nchis,
și toată floarea lumii Te-ncarcă de miros,
și cântecele toate, Te fac și mai Frumos.

Ce miere-ar mai fi oare să poată fi așa,
de dulce pentru mine, ca-mbrățișarea Ta,
trec peste munți de aur, cu ochii-nchiși grăbit,
și vin, căci doar cu Tine, Isuse-s fericit!