Mă duc să dorm puțin la sânul
odihnitor din care sunt,
precum adoarme grâul toamna,
la sânul caldului pământ.

Cîntările-mi vor ține locul
la masa dragostei cu voi,
și ne-ntâlnim cînd veți întoarce
prin câte-o lacrimă napoi.

Mă duc să-mi iau o harfă nouă,
și-o altă carte cu cântări
și-un alt veșmânt de cununie
spre Ziua dulcii Așteptări.

Am să mă-ntorc când tot pământul
de grâul sfânt va fi-nverzit,
și cerul nou va fi-n veșmântul
Ospățului Sărbătorit.

Atunci cu mâinile slăvite
vom legăna cerești finici
nălțînd spre Zări Nebănuite
cântările-ncepute-aici.
... Mă duc numai puțin de-o parte
să odihnesc un ceas, apoi
în Dimineața Fără Moarte
cu Domnul voi veni la voi...