Ce valuri mari erau pe ape,
atuncea între noi, Isus,
și cât doream să-Ți fiu aproape
și sufletul mi-ardea nespus,
dar cum de îndrăznit-am eu
cuvântul cel mai scump și greu?

Să vin-la Tine-am întrebat
și Tu mi-ai zis atâta: da!
- dar cum ai zis m-a-nfiorat,
așa de fericit era
- și-oricâte mări ar fi vuit
atunci nu m-ar mai fi oprit.

Ce dulce-a fost acel cuvânt,
ce neuitat îmi e și-acum,
- peste-orice ape și-orice vânt,
el ca o punte-mi face drum,
- și vin la sânul Tău mereu,
să mă descarc de dorul greu.

Pe veci fii binecuvântat
Iubitul Scump și Domnul meu,
căci oricât sunt de-ndepărtat,
Cuvântul Tău L-aud mereu
și ori de unde îndrăznesc,
limanul fericit găsesc.