GÂNDURI
Afară este frig, eu fulgii îi privesc,
Stau lângă gura sobei, simt cum mă încălzesc,
La flacără mă uit, nu ea mă încălzește,
Ci este nostalgia ce acum mă năpădește.

Aleargă timpul, aleargă, și este la sfârșit,
Chiar anul care, parcă mai ieri s-a înnoit,
Reîntoarcere în timp, în mine se produce,
Nostalgia este aceea ce conduce.

Ecou în mine este, trecutul îmi vorbește,
Adultul ce sunt astăzi, nu se mai regăsește,
Am devenit copil, asta-i magie pură,
Să retrăiești mereu în lumea fără ură.

Mă reîntorc cu drag în lumea de copil,
Și mă strecor adânc, chiar dacă, doar tip-til,
Așa-i de sărbători, mereu ne amintim,
Cu nostalgie spun, mereu sărbătorim.
Emilia Dinescu