Trist e sufletul din mine
când Isuse nu Te-ascult,
dureroasa Ta tăcere
mă zdrobește cel mai mult,
cu privirea Ta cea-ntoarsă
și suspinul Tău cel greu,
rupi atuncea de durere
inima din pieptul meu.

Doamne, de ce oare, iară,
n-am vegheat cum trebuia
de ce m-am lăsat ispitei
biruit de firea-mi rea?
Am uitat cu câte lacrimi
mi-au plâns alte neascultări?
- o, de-ai vrea să-mi spui cuvântul
fericitei împăcări! ...

Doamne, iartă-mi neascultarea
uită că Te-am întristat,
dă-mi sărutul împăcării
peste sufletul iertat
cu-ale dragostei suspine
ia părerile de rău
din inima Ta din mine,
din a mea din pieptul Tău!