1. Fiul meu, fii cu răbdare, nu lucra nesocotit,
nu fi iute la mânie ci te poartă liniștit,
ca să nu vezi răul numai după ce l-ai săvârșit,
că de multe ori făcuta nu mai poți s-o mai desfaci,
lucrul nimicit de-o clipă, o viață nu-l mai faci
- ci cu minte și răbdare orice lucru să-l împaci.

2. Când mânia simți că-ți vine
tu înfrânge-te pe tine,
numără până la zece
și mânia dacă-ți trece,
atunci fă ce-ai de făcut
și vorbește ce-ai avut.

3. Fiica mea, să ai un suflet totdeauna așezat,
să nu te grăbești a face nici un pas necugetat,
la mânie te oprește până vremea n-a trecut,
mulți au plâns o viață-ntreagă ce-ntr-o clipă au făcut.

4. Nu-i nimic mai urâcios
decât omul mânios,
că-i nervos și furtunos,
tot ce face-i tot pe dos,
e-o povară-n orice fel
pentru toți câți sunt cu el.

5. Omul blând și liniștit
este-un dar neprețuit.

6. Nu lăsa să te înfrângă niciodată vrăjmășia,
biruiește și iuțimea, stăpânește-ți și mânia,
căci mânia-i răzbunarea ta asupra vieții tale,
răul ce ți-l faci tu ție pentru-a altora greșale.

7. În mânie tu nimica nici să faci și nici să zici,
că nu-ndrepți, o viață-ntreagă cât ades c-o vorbă strici.

8. Nu fii mânios! - mânia și mai mult ca alt păcat
tulbură și întinează sufletul neînfrânat!

9. Când postești, să iei aminte: nu te mânia pe nime,
în cuvinte s-ai blândețe, nu iuțeală și asprime,
căci mai mare ca folosul postului îți va fi ție
paguba după asprime și păcatul din mânie.

10. Omul aspru și răstit
e la toți nesuferit
și trăiește apăsat
totdeauna zbuciumat -
dar nimic nu-i mai iubit
decât omul liniștit.

11. Ce ființă fioroasă este omul mânios
căci în toate bagă groază chipul lui cel furios;
chiar și lucrurile parcă se-nfioară când l-aud
- ocolește totdeauna pe cel mânios și crud!

12. Mânia-i roade doar pe-aceia ce caută slavă și plăceri,
de n-ar fi-acestea, n-ar fi ură, mânii și certuri nicăieri.

13 Fugi de mânie și zdrobește-o
oricând îți vine-n drumul tău,
căci ea e ciuma-nțelepciunii și pricina atâtui rău.

14. Dacă omul se-nfrânează de mâncări și băutură
dar dă loc la gânduri rele, la mânie și la ură,
se aseamănă cu luntrea pe o mare învrăjbită
care printre stânci vrăjmașe de-un nebun e cârmuită:
în curând se prăbușește ori-necată ori zdrobită,
- toată fericirea vieții de mânie-i nimicită.

15. Pe nălțimile credinței greu ajung cei mânioși,
Duhul Sfînt Se depărtează de-acest fel de credincioși;
de aceea, înfrânează-ți, fiul meu, orice porniri,
dacă vrei să fii lăcașul liniștitei mulțumiri.

16. Stăpânește-ți nervii, caută-ți liniștea-n înțelepciune,
căci cel mânios aleargă rareori spre cele bune
și adeseori spre cele ce sunt rele și-otrăvite
amărându-și și lui viața și ființelor iubite.

17. Omul care-i mânios
e vrăjmaș și urâcios,
bucuros ar da pe loc
și la lumea-ntreagă foc,
nimeni nu-i nefericit
nici ca el de chinuit.

18. Câți se scoală cu mânie au s-adoarmă păgubiți,
câți trăiesc viața-n certuri vor muri nefericiți...

19. Stăpâniți-vă mânia, depărtați-o când v-agită,
dacă vreți s-aveți o casă și-o viață fericită.

20. Când nu poți zâmbi spre nimeni
nu-ți deschide prăvălia,
nu-ți deschide gura-n ceasul când te va robi mânia.

21. O mânie-ți depărtează într-o clipă cât n-adună
mii de vorbe cumpătate și-ani de muncă împreună.

22. Omu-ncet la supărare
e viteazul cel mai mare -
cine singur s-a înfrânt
e mai tare pe pământ.

23. Când mânia cea de seara ai s-o lași pe dimineața
liniștită totdeauna și-nțeleaptă-ți duci viața!

24. Când cu soarele odată și mânia va apune,
voi veți duce-n căsnicie liniștite zile bune,
când cu soarele odată și mânia va răsare,
voi veți duce-n căsnicie chinuite zile-amare.

25. Ploaia cea măruntă
ține vreme multă -
o mânie deasă
strică orice casă.

26. Apa tulbure aduce mult gunoi și murdărie;
multe vorbe rele spune omu-n stare de mânie.

27. Apa când se umflă și pe munți i-nfundă,
omul la mânie nici să nu răspundă
căci mânia-neacă și pe-un om cu vază
când se lasă-n fundul furiei să cază.

28. Să nu-ți deschizi nici prăvălia
atunci când nu poți să zâmbești,
când inima ți-e mânioasă, mai bine nici să nu vorbești.

29. Numără pân-la o sută înainte de mânie,
dar-nainte de bătaie - numără pân-la o mie.

30. Contra Cerului nu-ntoarce pumnul urii niciodată,
mâna care amenință se va blestema uscată.

31. Oala ce fierbând aruncă, tot pe ea se varsă-n jos;
tot pe el se-nveninează, cu-al lui rău
cel mânios.

32. Luna nu mușcă pe câinii care latră după ea,
treci și tu pe lângă ceartă și mânie, tot așa.

33. Ruga celui care fură și a celui mânios
Dumnezeu nu le ascultă - și rămân fără folos.

34. La mânie și sudalmă chiar și piatra se opune
- umblă-n munca ta, cu toate, liniștit și-n gânduri bune.

35. Câtă vreme nu te mânii să jignești pe Dumnezeu,
nu te teme de primejdii, nu te-nspăimânta de greu.

36. Te ferește de mânia celui răbdător și blând
căci acesta, când s-aprinde, e ca trăsnetul căzând.

37. Graba și mânia vor trânti mereu
pe mulți în păcatul cel mai jos și greu
- graba și mânia nu lăsa să-ți ia
gândul înfrânării și puterea ta.

38. Sfatul bun, pe cel netrebnic îl ațâță,
nu-l oprește,
precum laptele, la șarpe, doar veninul i-l sporește.