Isus, numai iubirea mea
stă-n Casa Ta și plânge
nu-i nimeni în genunchi cu ea,
ea singură se frânge.

Departe unde ochii săi
privesc printre suspine,
peste atâția munți și văi
Te văd numai pe Tine.

Înconjurată numa-n dor
iubirea mea fierbinte,
așteaptă Scump Mântuitor,
a Tale dulci Cuvinte.

Vin Ochii Tăi, simt Fața Ta
alăturea-mpreună,
dar gura Ta de ce nu vrea
nici un cuvânt să-mi spună?

O, spune-mi numai un cuvânt
căci inima-nsetează
și este ceasul nostru sfânt
să-ngenunchem de-amiază.

Iubitul meu, în Casa Ta
stă inima-mi și plânge
vino-n genunchi la dreapta mea
șoptește-mi și mă strânge!