Doamne, eu Te văd în Templu
unde nimeni parcă nu-i
și Te uiți la fiecare
cum și-aduce darul lui.
Vezi cum cel bogat și-aruncă
din prisosul lui, de sus,
ca să-l vadă toți că-i darnic
și că el ce mult a pus.
Vezi pe văduva săracă
cum și-a pus cei doi bănuți
pe ascuns ca să nu-i vadă
sărăcia, cei avuți.
Și văd cum Te uiți la mine
care-n fruntea mesei stau
arătându-mi bogăția
să mă lauzi cât Îți dau...
... Doamne, parcă-Ți plânge Fața
când gândești ce stare-aveam
când eram sărac și Ție
și eu doi bănuți Îți dam.
Simt cu lacrimi cum Te doare,
c-am ajuns cu cei avuți
c-am pierdut averea care
avea scumpii doi bănuți!