Când Tu-mi străluci pe cale,
- tot soarele-i al meu,
prin raza Feței Tale
Îl văd pe Dumnezeu
atunci o blândă pace
îmi vine liniștit
și-un rai ceresc se face
din tot ce-am suferit.

Atunci recunoștința
mă face să suspin,
pe șapte munți credința
mă suie să mă-nchin,
și-atotbiruitoare
mi-e inima în zbor,
plutind strălucitoare
spre cel mai nalt Tabor.

Atunci un imn mi-e toată
ființa mea de har,
spre ceruri e purtată
de-al flăcărilor car,
- Isuse, pe-orice cale
să-mi strălucești mereu,
că-n raza Feței Tale
Îl văd pe Dumnezeu!