O, ce ușor mă-ntorc la Tine
când eu Te știu că ești al meu
dar și fior și dor e-n mine
când mă-mpreun cu Dumnezeu.
Cununa mea de flori uscate
s-așează sub cununa Ta
și-a Tale străluciri curate
parcă lumină din a mea.
A mele crengi neroditoare
cu ale Tale se-mpreun
și-a Tale roade sfințitoare
parcă din mine Ți-le-adun.
Sunt ca o iederă ce-și ține
viața din Ființa Ta
mi-s toate florile din Tine
dar ele par din viața mea.
Cu tot ce-i mai divin în mine
caut ce-i al Tău mai omenesc
și astfel pot veni spre Tine
șoptindu-Ți dulce: Te iubesc...
Dar uneori mi se-nfioară
tot naltul și adâncul meu
cât mi-e de grea și de ușoară
cuprinderea în Dumnezeu!