Nu-ți pară rău, nu-ți pară
că ai făcut un bine,
chiar dacă după-aceea
s-a dat cu pietre-n tine
e-un Dumnezeu ce vede
și El o să plătească,
și fapta bunătății
și plata mișelească.

Să-ți pară rău, să-ți pară
când nu asculți la vreme
cât încă e iubirea
și dorul să te cheme.
Căci în curând când ele
cărarea nu-ți vor ține,
ai vrea să-ntorci cu lacrimi
dar n-o să ai la cine.

Nu-ți pară rău, nu-ți pară
când ești mustrat vreodată,
căci până ai mustrarea,
ai frate, soț și tată,
că vai de cel ce n-are
pe nimeni să-l îndrepte
pe-acela doar osânda
mai poate să-l aștepte!